Formația Trooper, una dintre cele mai îndrăgite embleme rock, sărbătorește 30 de ani de existență. Artiștii vor marca acest moment important cu o producție specială, care va avea loc la Arenele Romane, pe 30 mai. Spectacolul va include mai multe surprize, pe care le vom descoperi împreună. Cert este că vom trece printr-o incursiune a celor trei decenii de spectacole, de prietenii, de muzică rock.
Până atunci, i-am mai lansat o provocare lui Alin Coiotu' Dincă, pe care a acceptat-o cu multă veselie - 30 de ani, în 30 de fotografii. A căutat prin arhivele sale, a scris câteva vorbe despre ipostazele prezentate și ne-a lăsat să cunoaștem istoria Trooper din mai multe unghiuri.
„Trebuie să încep prin a vă spune că nu ne-a plăcut niciodată să facem ședințe foto. Am preferat să cântăm. Considerăm că este un efort mult prea mare să pregătim totul. (râde) Prin urmare nu există foarte multe dovezi fotografice cu noi”, a declarat acesta.
Fără alte adăugiri, iată și pozele și poveștile pe care le-am primit de la Coiot.
1996
Este prima poză făcută de noi ca formație. Eram în parcul Chindia din Târgoviște, fix în primăvara lui 1996. Poza a fost făcută cu un aparat foto pe care l-am cumpărat în 1993, de la Eforie Nord. Era un aparat clasic cu film. Din păcate, nu mai avem negativele, iar asta este cea mai bună varianta a fotografiei. Mai am câteva cadre din acea zi, însă nu cred că le pot arăta nimănui. Iubesc oamenii și nu vreau să le fac rău. (râde)
1997
Aici, deja lucrurile deveneau serioase. Aveam câteva concerte în spate, aveam și niște bluze negre, deja speram să ne iasă o poză de iarnă în genul Amorphis. (râde) Eram pe un câmp pe lângă Târgoviște. Și din acea zi mai am o serie de poze, toate făcute pe aparat cu film, însă fotograful a fost un bestial și, din 20 de poze, au ieșit clare doar 3 sau 4. Restul sunt tremurate. Teribil!
1998
Fotografia asta a fost făcută după o repetiție făcută în sala de la fostul „Club Petrol” din Târgoviște. Acum a devenit teatrul Tony Bulandra. Era o perioadă colorată, pantalonii mei spun totul. Aveam și breton ca Bruce Dickinson... Ce să mai zic? Totul era perfect! Mai puțin poza. (râde)
1999
Prima ședință foto cu John venit în trupă. Singura ședință foto cu Schijă. Era o perioadă de căutări și cred că se vede pe noi atmosfera dark! (râde) Este singură poză „difuzabilă” din acea seară. În rest este ceva rău de tot. (râde)
2000
În 2000, nu am făcut poze. Am doar o serie de fotografii de prin concerte. Aici eram undeva la Snagov. Singurul an în care m-am gândit eu că este bine să cânt dezbrăcat pe scenă. Nu știu ce era în capul meu. (râde) Știu sigur, ca să-mi găsesc totuși o scuză, că era extrem de cald în ziua aia.
2001
Atunci am lansat primul nostru demo. Aveam nevoie de o fotografie pentru copertă și m-am gândit eu să fie ceva profi. Am strâns niște bani și am fugit la singurul centru unde se făceau poze în Târgoviște. Am plătit și... Asta este ceea ce a ieșit. Știu, este rău, însă atunci, dacă era nevoie să refacem ceva, trebuia să mergem să plătim o altă ședință foto. Nu aveam bani. (râde) Asta a rămas.
2002
Prima ședință foto profesionistă. Păstrez o tonă de amintiri de atunci. Dacă vă uitați la fotografiile din seria asta și aveți impresia că suntem aproape egali ca înălțime, ei bine, eu stăteam pe o carte de telefoane - pagini aurii. (râde) Altfel nu prea intram în poză. (râde)
2003
Asta este singura poză pe care o am din 2003. Nimic altceva. Și Oscar nici măcar nu apare. (râde) Chiar nu am alta. Aici eram la Sibiu, undeva pe lângă muzeul Brukenthal. Am dat un concert chiar în curtea muzeului.
2004
Asta a fost sesiunea pentru albumul „Desant”. Ultima ședința serioasă. De acolo nu ne-a mai trebuit. Am mers cu zece genți de haine, am făcut 20.000 de poze, a fost delir. O zi a durat.
2005
Acolo, unde stăm în această poză, a fost ridicată sala noastră de repetiții din Târgoviște. Ne-am gândit să punem mâna pe niște unelte și să facem niște poze frumoase. La acea vreme ne-a amuzat momentul. Chiar i-am făcut cadou unui bun prieten un poster înrămat cu imaginea asta. I-am urat „Casă de piatră”. (râde)
2006
Am încercat să facem niște poze serioase pentru albumul „Electric”. Nu ne-a ieșit. Ședința foto a fost făcută undeva pe lângă Centrul Vechi din București. Cred că eram pe Calea Victoriei pe lângă clădirea C.E.C. Groaznice poze au ieșit. (râde)
2007
Aici, eram în sala noastră de repetiții. Am luat costumele de la teatru, de la prietenul nostru Dan Țopa. Fotograf l-am avut pe Ispas. Am mai lucrat cu el de 2, 3 ori. Au ieșit multe poze haioase. Inutile, însă haioase. (râde)
2008
Angel, un bun prieten din Târgoviște, a realizat ședința foto pentru albumul „Rock N'Roll Pozitiv”. Am mers undeva, într-o clădire ce aparținea Ministerului Sănătății. Nu mai știu cum se numea. Dar acolo existau deja niște eprubete, halate, era ce trebuie. A fost o ședință la care am râs mult de tot. Nu spun de ce.
2009
Pentru „Poemele Valahiei” am apelat la talentul fotografic al lui Codruț Bendovsky. A venit în Târgoviște și am urcat direct pe ruinele de la Turnul Chindiei. Ne-a chinuit destul de mult, însă fețele încruntate erau din cauză că Oscar și Laurențiu au venit dimineață la ședință direct de la o petrecere care durase toată noaptea. Nici nu puteau să vorbească. (râde)
2010
Înaintea unui concert din Brașov, Liviu Zaharescu, prietenul nostru, ne-a dus sus la cetate pentru o scurtă ședința foto. Liviu este unul dintre oamenii minunați care au murit în urma incendiului de la Colectiv. Deși atunci nu prea aveam nicio tragere de inimă să mergem să pozăm, acum prețuiesc teribil ședința asta foto. Mă bucur că ne-a rămas amintirea.
2011
Să mă omori și nu știu unde am făcut poză asta pentru albumul „Voodoo”. Parcă era o uzină... Habar nu am. Am șters momentul asta din minte. Probabil toată pregătirea aia, în care mi-au lipit gura cu niște aracet și sfoară... Regret. Nu știu să spun nimic despre 2011. (râde)
2012
Ședința asta a fost făcută cu Mihai Vasilescu, în sediul Rock FM. Nimeni nu ne-a chinuit ca Mihai. (râde) Cred că am făcut un milion de poze. (râde) Însă a ieșit ceva frumos. Încă îmi place ce a reușit să scoată din noi.
2013
Doamne ferește! (râde) Când mă gândesc că poza asta a fost prin tot orașul îmi vine să plâng. (râde) Este ședința foto pentru albumul „Atmosfera”. Nu am avut multe lucruri de spus. Aveam mulți oameni în jur în perioada aia și toți aveau păreri foarte puternice. Dar am scăpat. (râde)
2014
Nu aveam timp să facem poze noi, pur și simplu nu reușeam să ne sincronizăm. Am profitat de o dimineață petrecută în Arad și am făcut o programare rapidă într-un studio de acolo. Așa că, între un Timișoara și un Arad am făcut câteva fotografii.
2015
Tot mâna lui Mihai Vasilescu a fost și aici. Mi-a plăcut mult ce a făcut. Încă mai folosesc poze din această ședință foto.
2016
Nu avem poze de atunci. Doar câteva de prin concerte. Aici eram în clubul Quantic din București.
2017
Aici nu a fost o ședință foto. Am făcut poza asta după ce am terminat de filmat un clip. Era o poză făcută doar că să marcăm momentul. Însă, iată, a rămas o mărturie a lui 2017.
2018
Ședința foto pentru „Poemele Moldovei”. Tot Mihai Vasilescu este vinovat. Cred că am stat două ore să facem poze, iar 90 de minute am râs că nebunii. V-am spus că nu prea ne pricepem la așa ceva. Bine că a ieșit.
2019
Aici eram în sala de repetiții chiar înainte de participarea la Eurovision. Tocmai ce terminaserăm repetiția.
2020
Pentru că aveam nevoie de o poză nouă, pentru că nu aveam timp de ședințe foto, Mihai Vasilescu ne-a salvat și a realizat frumusețea asta, chiar în backstage în Quantic înainte de un concert. Profesionist! (râde)
2021
În 2020, am lansat „Rădăcini de dor” în online. În scurt timp ne-a fost clar că trebuie să lansăm și un CD. Asta a fost prima ședința foto din pandemie. Era pe trecute, însă tot nu ne puteam manifesta normal. Vremuri grele.
2022
Dacă nu am nimic oficial din 2022, vă ofer fotografia asta de la malul marii. Noi și voi!
2023
Cu greu ne-am adunat înaintea unei repetiții. Am închiriat o sală chiar lângă sala noastră, l-am invitat pe deja celebrul Mihai Vasilescu, cam asta a ieșit. Minunăție! (râde)
2024
Încă un an fără poze oficiale. Am ales să împart cu voi imaginea asta de la Sala Palatului. Pentru noi reprezintă o amintire fenomenală!
2025
După 30 de ani, așa am ajuns. (râde) Cred că anii au fost blânzi cu noi și nu au lăsat urme adânci. Încă funcționăm, încă urcăm pe scenă, încă avem poftă de cântat. Sper că v-a plăcut scurta călătorie fotografică prin cei 30 de ani de Trooper - 30 de ani, în 30 de poze!
