În luna martie, parcă un nume a răsunat cu mai multă forță în peisajul muzical underground - Paul Tihan. Cel puțin, așa am considerat eu. EP-ul „Noduri” a marcat o nouă direcție muzicală pentru artist, un sound puternic influențat de rockul progresiv.
„Linii Subțiri” a fost primul single lansat de pe material. A fost o surpriză mare și foarte plăcută. A fost o cu totul altă latură a lui Paul, pe care simțeam că o așteptam de mult timp, cu toate că nu știam că vine. Vă zic sincer, am rămas mască atunci când am auzit breakdown-ul prima dată. E combinația perfectă dintre prog, ceva accente de metal pe alocuri și tobă de jazz. A rămas și acum piesa mea preferată de pe „Noduri”.
Întreg materialul e o dovadă senzațională de maturizare artistică. Cred că, din discuția mea cu Paul, veți rămâne cu zicala aceea în minte, că diamantele se formează sub presiune.
Am fost la concertul lui Paul de pe 25 martie, din Expirat și am rămas profund impresionată de calitatea spectacolului. A nu se înțelege că show-urile de dinainte nu au fost bune, din contră, însă, de această dată, parcă proiectul a prins mai mult contur, a fost mai închegat, a avut o strălucire mai puternică. Publicul lui deja știa toate piesele, fiecare vers de pe EP. A fost o seară de o încărcătură emoțională incredibilă, atât pentru noi, cât și pentru artiști. Și, pentru că voiam să știu mai multe despre experiența lui Paul din timpul turneului, am luat legătura cu el și i-am spus ce curiozități mă apasă.
Iată ce mi-a povestit.
Hai să trecem puțin prin toate piesele de pe EP-ul Noduri. Pe scurt. Ce înseamnă fiecare piesă în parte pentru tine? Ce noduri a trebuit sa dezlegi?
Paul: Hai să o luăm în ordine.
„Am alunecat” e nodul de care s-a tras cel mai mult. Cântecul ăsta a fost ultimul pe care l-am terminat, dar și unul dintre primele scrise. În lunile în care lucram la el, toate dedesubturile ființei mele au pândit părțile acelea din mine ce atârnau de un fir de ață, iar, din când în când, mai mușcau, mai rupeau, să-mi mai arate cum doare, cum se simte și cât mă costă. Cântecul este un strigăt de conștientizare, conștientizarea ca o punte cu care ne întâlnim fiecare dintre noi, mai devreme sau mai târziu.
„Linii subțiri” a fost primul single de pe „Noduri”, a fost și primul cântec ce a prezentat noul sound al trupei, sound îndreptat spre prog-rock și alternative metal. La prima ascultare este un cântec de dragoste, însă, de fapt, vorbește despre rezolvări, despre victorii și despre cum e foarte important să-ți găsești persoana dispusă să se lupte cu ale tale noduri și, cu timpul, să le elimine sau nu.
„Răsărit” este cântecul salvator al acestui material. Inițial EP-ul trebuia să se numească „Noul Răsărit”, însă, cu timpul, simbolul de „noduri” a căpătat un sens mai potrivit în gândul meu și a rămas așa. „Când ai să te regăsești viu în fața sinelui/Și când ai să întuneci/Și n-ai să știi cum să vindeci/Când o să-ți crească floarea mâini stângi/Vei ști/Tot ce singurătatea a înghițit/E aici, e acum, e noul răsărit”. Las spoken-word-ul de la finalul cântecului să explice mai bine de ce am scris cântecul ăsta.
„Când taci” este ultimul cântec scris pentru „Noduri”. Țin minte că l-am scris fix în perioada în care eram în turneul de lansare al single-ului „Linii subțiri”. A fost un cântec pe care l-am scris foarte repede și a fost fix senzația aceea, de parcă mâna ta se duce înaintea gândului. Primul meu impact a fost că ăsta va fi „pana ce mângâie” a materialului, un cântec greu, cu versuri ce taie și tot tacâmul. Și chiar asta a ieșit. Este cântecul meu favorit de pe „Noduri”, cântec ce cotrobăie adânc prin echilibrul fin al naturii mele.
Am stat la un moment dat de vorbă și mi-ai spus că ai vrut întotdeauna să faci genul ăsta de muzică - mai degrabă orientată spre rock progresiv, mai agresivă. Totuși, pe tine te-au consacrat sensibilitatea și emoția. Cum se simte această schimbare și de ce ai simțit sa o faci la EP-ul „Noduri”?
Paul: Genul indie-poetry-rock, a fost și rămâne o constantă în muzica noastră. E ceva ce simți că poți apuca, un fel de punct fix în tot ce facem. Dar călătoria proiectului e departe de a fi gata. Tocmai de-asta, pe noul EP am început să explorăm și alte direcții. Simțeam de ceva vreme că proiectul va deschide noi uși, doar că a fost o chestiune de timp și de experiență acumulată. Și mă bucur că s-a întâmplat acum, odată cu „Noduri”. Stilistic, știam că influențele prog și metal aveau să fie o extensie validă și clară a versului și tare mă bucur că am făcut-o, sau cel puțin că ne-a ieșit așa.
Care este diferența dintre Paul Tihan de acum, față de cel de acum un an?
Paul: Timp de un an, de la începutul lui 2024, simt că nu am mai pus piciorul pe frână și asta a dus ca proiectul nostru să ajungă aici, iar cuvântul motor al întregului proces cred că este „muncă”. Toată munca acestui an ce tocmai a trecut, a făcut ca proiectul meu să țintească în noi zone și să devină într-o oarecare măsură, relevant. Acum, mai mult ca niciodată, simt că fac o muzică de care o să fiu mândru și peste zece ani de acum încolo, iar ăsta e un aspect pe care nu îl prea puteam proiecta ca realitate în trecut. Acum, după un an și puțin, simt consecințele burnout-ului și realizez că echilibrul e mult mai fin decât credeam.
Cu toate astea, în tot acest timp s-au întâmplat multe lucruri care au împins proiectul spre audiențe noi. Am lansat un album și un EP, am avut concerte în cele mai mari orașe din țară, am ajuns la multe festivaluri, am făcut vreo trei turnee, iar acum, în aprilie, mă pregătesc să scriu piesele care vor alcătui următorul material. Simt că se potrivește perfect vorba „bate fierul cât e cald”. Publicul are nevoie de muzică, de evoluție, de calitate și toate astea, într-un ritm alert și cât mai constant.
Concertul tău m-a dus prin toate stările, de la tristețe la extaz, de la liniște la agitație. Cred că toată lumea a simțit diferit ce s-a întâmplat în seara de marți, 25 martie, la Expirat. Tu cum ai simțit concertul?
Paul: Pentru mine a fost unul dintre cele bune concerte de până acum, de la muzică, la show, cum ne-am simțit noi pe scenă, până la cei 250 de oameni care au venit să fie alături de noi la lansarea EP-ului „Noduri”. Pentru noi, seara de la Expirat a fost dovada că ceea ce facem are sens și mai mult de atât, că merită să păstrăm același ritm.
Exista multe momente în viața unui artist când simte că a reușit să împlinească ceva. Cred că în acea seară ai avut multe astfel de momente, cel puțin așa am văzut eu, legat de reacția publicului. Ce simți că ai reușit să aprinzi în inimile oamenilor din public?
Paul: Simt că în prezent avem un public, un public al nostru, fidel și palpabil, ce simte lucrurile în ritm cu noi. Aspectul ăsta este un pilon cât se poate de important pentru noi, este de preț și, totodată, este motivul pentru care nu ne oprim din a face muzică. Iar bucuria este și mai mare când simțim că piesele pe care le lansăm astupă goluri pe care oamenii și le dezvoltă în timp. Muzica vindecă, iar gândul că ceea ce facem noi, ca și trupă în România, chiar prinde ecou în oameni, este de-a dreptul minunat.
Nu cred că am mai văzut, la o lansare de EP, o astfel de reacție, atâția oameni care să știe versurile unor piese abia lansate. Ce a fost în sufletul tău când ai realizat câtă lume cântă cu tine?
Paul: Fix despre asta cred că am scris și la întrebarea de mai sus. Muzica noastră are un ecou în oameni, iar când simți, trăiești și dai față în față cu anumite lucruri dinăuntrul tău, ca ascultător cred că simți nevoia nevoia să le strigi, să le cânți, să le plângi. Ăsta este cel mai simplu mod de a afla dacă mesajul cântecelor tale a ajuns la oameni. Noi, ca trupă, cântăm cu in-ear-uri și nu prea auzim reacția publicului, de obicei. Dar am făcut o obișnuință din a îmi mai da uneori o cască jos și ajung să rămân tare surprins când aud oameni ce cântă unele cântece chiar în întregime. E superbă această perspectivă de pe scenă.
Ce te ține în priză? În viața unui artist la început există multe săli goale, multe cantece neînțelese, multe concerte care nu merg așa cum, poate, te așteptai. Ce te-a motivat pană acum să mergi înainte?
Paul: Fanii noștri sunt motivul pentru care drumul ăsta nu mai pare atât de greu sau cel puțin suportabil în zilele grele. Acum, după turneul „Noduri”, după 7 concerte prin țară unde am avut bucuria ca la fiecare concert să fie măcar 100 de oameni în sală, simt că a avut sens tot efortul acestui an ce a trecut.
Unde speri ca te va duce drumul pe care îl parcurgi acum?
Paul: Momentan, simt că am nevoie de o perioadă în care să-mi gândesc traiectoria și propriile dorințe, dar știu sigur că voi reveni mai pregătit ca niciodată pentru următoarea călătorie. Sincer, dacă ar fi să mă întrebi dacă aș vrea să trăiesc din muzică, aș spune că da. De fapt, ăsta este și planul pe care l-am început în martie 2024. Doi ani de muncă, sacrificii și investiții, ca mai apoi chiar să devină o sursă de venit solidă. Până acum, am dat check multor dorințe de pe listă și lista pare că se tot mărește cu timpul.
Legat de „Noduri”, succesul turneului a fost și el, la rândul lui, un aspect bifat de pe acea listă și tare, tare fericit sunt. Nodurile prin care am trecut în 2024 s-au transformat în patru piese, fiecare cu propria încărcătură. Dar simt că povestea nu se oprește aici. Conceptul va merge mai departe și se va întinde și spre următorul material, pe care plănuiesc să-l lansez în toamna lui 2025. Tot „Noduri”, numai că sigur vor exista alte valențe, alte genuri, alte direcții. Încă nu știu cum va suna, acum, la momentul scrierii, însă deja m-am apucat să-mi strâng resursele și să mă îmbarc în perioada de songwriting pentru „Noduri II”.
