Poate știi că s-a întâmplat sau nu, însă noi vrem să ne asigurăm că nu ai ratat lansarea celui de-al șaptelea album al americanilor de la Five Finger Death Punch. „And Justice For None” a apărut vinerea trecută, pe 18 mai, prin intermediul noii lor case de discuri, Rise Records. Mai multe despre litigiul pe care l-au avut cu foștii colaboratori, Prospect Park, găsești pe RockFM.ro. Avem o droaie de articole pe tema asta, pe bune. Subiect acoperit din toate unghiurile. Nu de asta vrem să ne ocupăm azi, ci vrem să evaluăm, cât se poate de franc și de brutal, noul material marca 5FDP.
După cum ne-au obișnuit până acum, subtilitatea nu este o caracteristică găsită prea des în piesele 5FDP, menționează și The Guardian. Mai bine zis, cam niciodată. Acest album nu deviază de la tipar, fiind divizat destul de clar în două fragmente: partea cu tempo grăbit, în care solistul Ivan Moody strigă din străfundul sufletului despre nedreptățile pe care le-a îndurat pe lume și baladele în care solistul Ivan Moody se lamentează despre nedreptățile pe care le-a îndurat pe lume. Vreun experiment sau vreo inovație? Nu s-ar zice. Puterea celor 16 melodii nu stă, însă, în mod special, în noutate, ci în stilul care deja i-a consacrat pe americani.
Dificultățle din ultimii ani sunt reflectate în versuri
Întreaga perioadă de dificultăți pe care le-au întâmpinat băieții în ultimii ani pare să fie adresată, începând cu prima piesă din track listing, „Trouble”. Încă din primele versuri, ni se aduce la cunoștință că trupa nu caută problemele, ci problemele îi caută pe ei. Piesa dă, într-un fel, tonul albumului, după cum menționează MetalWani, iar nouă ne crește așteptările. „Fake” și „Sham Pain” abordează aceeași tematică generală a falsității din industrie.
Chitaristul Zoltan Bathory spune, conform Kerrang, că piesa este „un snapshot liric al celui mai haotic și mai important an din cariera noastră. Până acum, am scăpat din toate atacurile ‘de urs’ fără nicio zgârietură, iar trupa este mai unită ca oricând. Viața nu e atât de dificilă dacă nu ești serios până la extrem. Atâta timp cât poți găsi modalități să te amuzi, câștigi.”
Coverurile aproape sună a compoziție originală
Discul conține, de asemenea, două coveruri - „Blue on Black”, după Kenny Wayne Shepherd și „Gone Away”, care nu mai sună aproape deloc precum originalul, interpretat de The Offspring, din cauza tempoului mai lent.
Baladele îți ating sufletul
Deși nu le poți defini stilul ca fiind altceva decât violent, americanii au inclus și câteva balade pe disc, precum „I Refuse”.
Pe lângă această compoziție, mai sunt prezente câteva cântece care aduc a balade, dar doar parțial, sugerează MetalWani - „When The Seasons Change”, „Stuck in My Ways” și „Will the Sun Ever Rise”.
Restul pieselor? Declarații de război.
Restul melodiilor sunt, așa cum cad de acord diverse publicații, declarații de răzvrătire, făcute de o voce foarte puternică, susținută de un instrumental bine pus la punct. „Top of the World”, „Fire in the Hole”, „Rock Bottom”, „Bad Seed” nu aduc nimic nou sub soare, însă sună extrem de catchy, mai ales pentru cei cărora le place deja stilul cu care ne-a obișnuit 5FDP, spun MetalWani. „Save Your Breath” și „Bloody” au un sound puțin diferit, pe care îl sorbim cu setea unui om pierdut în deșert de câteva zile.
Concluzia este că merită re-ascultat
Ideea nedreptăților suferite de 5FDP constituie coloana vertebrală a albumului, iar indignarea este scânteia care le-a reaprins focul pasiunii. Deși discul conține și material mai lent, nu se poate spune că americanii au experimentat prea mult.
