„Tema acestui album îi ridică pe Ghost deasupra turmei, aducându-i la nivelul unor legende precum Blue Öyster Cult și Marylin Manson,” este modul în care publicația online Louder descrie noul disc lansat de Ghost, „Prequelle”, apărut pe piață la data de 1 iunie.
Discul a fost înregistrat anul trecut, la studiourile Artery, din Stockholm, împreună cu producătorul Tom Dalgety (Opeth, Royal Blood) și mixat in ianuarie, la Westlake Studios, din West Hollywood, cu ajutorul lui Andy Wallace (Nirvana, Slayer). Tot anul trecut a început și promovarea acestuia, fanii ajungând să interpreteze fiecare detaliu minuscul și să emită supoziții care mai de care mai nebunești. Părerile au fost împărțite în legătură cu noul lider de cult, Cardinalul Copia, pe care suedezii l-au prezentat publicului în aprilie, printr-un clip postat pe Facebook. De atunci, fanii trupei l-au acceptat și slăvit, el fiind reprezentantul unei noi ere.
Dar, oare albumul se ridică la nivelul așteptărilor fanilor de pretutindeni? Sau măcar la cel al discurilor precedente?
Inspirația artistică pentru copertă provine din „Secolul De Aur”, epoca de apogeu a culturii spaniole
Să începem cu imaginea de copertă a albumului, care este, după cum atrag atenția cei de la Gear4Geeks, o parodie la adresa succesiunii papale, la fel ca și „schimbarea soliștilor” odată cu lansarea fiecărui disc. Cover art-ul este unul impresionant, dar pe pariu că nu știai că este inspirat de undeva. Renumitul pictor Diego Velazquez a creat un portret care îl înfățișează pe Papa Inocențiu al X-lea așezat pe tronul papal, iar această operă de artă pare a fi punctul de pornire a imaginii reprezentative pentru „Prequelle”. Nimic nu ne bucură mai tare decât referințele subtile.
Tema principală a albumului este „moartea neagră”
Tema principală pe care o regăsim de-a lungul albumului este, fără doar și poate, după cum afirmă Immortal Reviews, cea a morții negre (ciuma). În ceea ce privește stilul, Ghost se îndepărtează de metal, pe acest material, devenind un fel de hibrid melodic de pop-rock satanic, menționează The Rock Pit. Dar hey, trupa este chiar definiția ocultismului, așa că nu există vreun motiv să ne plângem.
Tensiunea este palpabilă încă de la primele piese
Primul fragment melodic de pe album, „Ashes” este o reinterpretare a cântecului englezesc pentru copii, „Ring Around the Rosie”, care ne introduce în universul înfricoșător al Ghost. Prima piesă completă prezentă pe disc, „Rats”, te prinde încă de la primele note, prin ritmul optzecist voios, find chiar prima care a beneficiat de un videoclip.
Îți sugerăm să ai o brichetă la îndemână când asculți baladele și piesele instrumentale
Discul cuprinde două piese complet instrumentale „Miasma” - care este ridicată la rang de capodoperă cu ajutorul celui mai mișto solo de saxofon metal din istoria recentă – și „Helvetesfönster”.
O piesă care merită ascultată este și balada „See The Light”, „Pro Memoria” fiind cea de-a doua melodie care ar putea fi definită ca baladă, aceasta îndemnându-ne să nu ne temem de moarte, deoarece ea este singurul lucru sigur în viață, explică Gear4Geeks.
Cel mai reușit single de pe album
„Dance Macabre” este, probabil, cel mai reușit cântec de pe „Prequelle”, sunt de acord și cei de la MetalSucks. Deşi atmosfera… macabră este păstrată, piesa este una de dragoste. Lansarea melodiei a fost făcută într-un mod unic, prin intermediul story-urilor de pe Instagram, cu ajutorul unor celebrități mega-apreciate.
Un alt single cu versuri despre carne în descompunere este „Witch Image”, iar „Faith” este ultima compoziție originală de pe disc.
Coverurile de pe ediția deluxe sunt incomparabile cu piesele originale
Varianta deluxe a albumului cuprinde și două coveruri, unul după cântecul „It’s A Sin” (Backstreet Boys), iar celălalt, după „Avalanche” (Leonard Cohen) - care sunt la fel de diferite de variantele originale pe cât te-ai aștepta.
Până la urmă, albumul e bun de ceva sau nu?
Dacă nu ești deja fan, discul ăsta probabil nu o sa te transforme în membru al cultului.
Cu toate acestea, „Prequelle” se ridică la înălțimea așteptărilor pe care le-am avut cu toții. Piesele sunt al naibii de voioase și de atrăgătoare, având în vedere versurile sinistre, iar riffurile aduc, pe alocuri, a Judas Priest sau a Iron Maiden, menționează AXS.
Foto: Facebook
