The Rolling Stones

grup *rock din Marea Britanie, format în 1962 la Londra

Richards şi Jagger se cunoşteau din copilărie; au fost colegi la şcoala primară din Dartford. S-au reîntîlnit întîmplător, mulţi ani mai tîrziu, în trenul cu care Jagger se întorcea acasă de la colegiu (studia economia la Londra); şi-au descoperit un prieten comun, pe Dick Taylor, care cînta împreună cu Jagger în Blue Boys. După cîteva luni Richards se alătură celor doi în componenţa Blue Boys; ulterior trece cu Jagger la trupa lui *Alexis Korner, Blues Incorporated; fac cunoştinţă cu chitaristul Brian Jones şi cu pianistul Ian Stewart; închiriază un mic apartament în Londra şi încep să repete separat de Blues Incorporated; sub numele The Rolling Stones, împrumutat din titlul unui cîntec al lui Muddy Waters, înregistrează mai multe *demo-tapes. Prima reprezentaţie a noului grup are loc în vara lui 1962, la clubul Marquee, cu Dick Taylor la bas şi Mick Avory la baterie (pe afiş trupa era prezentată ca Brian Jones, Mick Jagger and the Rollin’ Stones). Pînă la sfîrşitul anului Taylor va fi înlocuit de Bill Wyman, Avory de Tony Chapman, la rîndul său înlocuit în ianuarie 1963 de Charlie Watts. Obţin un contract pe opt luni de la Giorgio Gomelsky, patronul de la Crawdady Club din Richmond. Angajamentul avea să-i scoată pe Stones din pasa financiară proastă în care se aflau (despre acele vremuri Richards povesteşte că erau atît de săraci, încît iarna ieşeau pe rînd din apartament pentru că nu aveau decît un singur palton); managerul Andrew Loog Oldham îşi oferă serviciile, propunînd promovarea trupei ca o variantă nonconformistă a grupului *The Beatles (deja în vogă). Conceptul l-a făcut pe Oldham să îl îndepărteze pe Stewart de trupă, pe motiv că era mult prea „normal“; el va apărea totuşi ca invitat pe diferite albume şi în concerte, pînă la moartea sa (1985). Primul *single, Come On (*cover *Chuck Berry; *UK Top locul 21), este lansat în iu nie 1963; în septembrie grupul apare în emisiunea de televiziune „Thank Your Lucky Stars“ şi lansează un nou single: I Wanna Be Your Man (compoziţie *Lennon – *McCartney; UK Top locul 12); pleacă în tur neu alături de *Bo Diddley, *Little Richard şi *The Everly Brothers. În 1964 piesa Not Fade Away, propulsată de turneul englez efectuat în acelaşi an, atinge poziţia a treia a topului britanic şi pătrunde în cel american pînă la locul 48. Cîteva luni mai tîrziu apare albumul de debut; obţin primul no.1 britanic din carieră cu piesa It’s All Over Now (*US Top locul 26); The Rol ling Stones traversează Oceanul pentru primul turneu în Statele Unite. Little Red Rooster devine cel de-al doilea no.1 consecutiv al grupului în Marea Britanie. Încurajată de popularitatea cîştigată, trupa lansează noi compoziţii semnate Jagger–Richards (primele piese ale celor doi apăruseră sub pseudonimul Naker–Phelge); se obţine, după Tell Me (You’re Coming Back), Time Is On My Side şi The Last Time, primul no.1 în Statele Unite, (I Can’t Get No) Satisfaction (loc 1 şi în UK Top); la puţin timp este lansată piesa Get Off My Cloud (UK Top locul1, US Top locul 1). Aftermath (1966) cuprinde în exclusivitate piese Jagger – Richards. Între ele, Paint It Black (UK Top locul 1) şi Ruby Tuesday (UK Top locul 3; pe faţa B a discului de 45 de turaţii se află Let’s Spend The Night Together, interpretată *live în emisiunea de televiziune „The Ed Sullivan Show“). Din cauza problemelor avute cu legea de Jones (arestat pentru posesie de droguri şi condamnat cu suspendare) şi a călătoriei lui Jagger în India alături de Lennon şi de McCartney, grupul amînă o jumătate de an lansarea următorului single, We Love You/Dandelion (UK Top locul 8, US Top locul 14). La numai cîteva săptămîni după apariţia albumului Their Satanic Majesties Request, Allen Klein devine noul manager al grupului. Precedat de lansarea *extrasului pe single Jumpin’ Jack Flash (UK Top locul 1, US Top locul 3), *LP-ul Beggar’s Banquet va fi foarte bine primit de critica muzicală; la puţin timp Jones părăseşte formaţia (iun. 1969), punînd gestul său pe seama divergenţelor de ordin artistic dintre el şi echipa de compozitori, Jagger–Richards; după numai cîteva luni încetează din viaţă; distrus de droguri, afectat pshihic este găsit înecat în propria piscină. Înlocuitorul său este Mick Taylor (17 ian. 1948, Welwin Garden City). Extrasul pe single Honky Tonk Woman ajunge no.1 în Marea Britanie şi în Statele Unite. La un concert din cadrul turneului american din 1969 un tînăr este omorît de oamenii de ordine; mai multe persoane influente lansează un curent de opinie conform căruia piesele Sympathy For The Devil şi Under My Thumb au incitat spectatorii la violenţă; din precauţie ele dispar mulţi ani din repertoriul live al formaţiei. Sticky Fingers este primul album lansat de Rolling Stones Records; conţine *hit-urile Brown Sugar (UK Top locul 2, US Top locul 1) şi Wild Horses (US Top locul 28). Concertele The Rolling Stones se ţin cu casa închisă; faptul devine o obişnuinţă. Precedat de Hot Rocks, LP-ul Exile On Main Street urcă pe locul întîi în *Billboard 200; pro duce hit-urile Happy (UK Top locul5, US Top locul 7) şi Tumblin’ Dice (US Top locul 22). În 1974, Taylor părăseşte grupul; este înlocuit în 1975 de Ron Wood (1 iun. 1947, Hillington). Anii ’80 debutează cu două discuri no.1 în Statele Unite: Emotional Rescue şi Tattoo You pe care se află hit-urile Waiting For A Friend (UK Top locul 7, US Top locul 2) şi Start Me Up (UK Top locul 50, US Top locul 13); turneul din 1981 este înregistrat audio-video; este lansat pe disc sub titlul Still Life (audio) şi ca Let’s Spend The Night Together pe video. Pînă la sfîrşitul deceniului grupul produce şase LP-uri; nici unul nu se bucură de succesul celor din anii ’70. În 1991 este lansat albumul Flashpoint (semn al rezolvării problemelor anterioare ale echipei de compozitori); se începe un turneu de 50 de concerte cu încasări de peste 150 de milioane $; în 1993 se despart de Bill Wyman, el declarîndu-se prea bătrîn pentru modul de viaţă al trupei; în locul său este cooptat Darryl Jones, cu care se înregistrează următoarele trei albume: Voodoo Lounge, Stripped şi Bridges To Babylon. Voodoo Lounge cuprin de hit-urile Love Is Strong şi Out Of Tears; este premiat *Grammy la categoria Best Rock Album; Love Is Strong obţine distincţia ca Best Music Video, Short Form. Turneul promoţional se bucură de un succes enorm, unul dintre concerte fiind susţinut cu casa închisă, concomitent şi la numai 60 de kilometri de locul de desfăşurare a Festivalului „Woodstock“ II. Stripped este o colecţie de hit-uri vechi, majoritatea interpretate live; conţine şi coverul piesei lui *Bob Dylan, Like A Rolling Stone. Bridges To Babylon; vîndut în patru milioane de exemplare şi devenit *disc de aur şi *disc de platină în 20 de ţări, este ultimul dintre cele trei albume cu prinse în contractul semnat de grup în 1993 cu Virgin Records. Fără a fi o colecţie *greatest hits, oferă fanilor savoarea multor înregistrări memorabile, realizate anterior; extrasul pe single Anybody Seen My Baby devine hit. Turneul promoţional început în Statele Unite (52 de concerte în 36 de oraşe) a fost continuat în Japonia, America de Sud şi Europa (Berlin – 7 mai ’98, Istambul – 20 sept. ’98). Albumul No Security este înregistrat în timpul turneului mondial 1997–98. Înainte de moartea sa, Brian Jones dorise să înfiinţeze un supergrup împreună cu *Jimi Hendrix şi John Lennon. În memoria lui, The Rolling Stones au susţinut un concert în celebrul Hyde Park, la o zi după înmormîntare. Bill Wyman este patronul unui restaurant extrem de profitabil: Sticky Fingers. A lansat o carte, Stone Alone, în care îşi povesteşte aventurile amoroase (din acest punct de vedere deţine recordul trupei). Este primul dintre membrii formaţiei care a realizat un album solo, în 1974: Monkey Grip. Sub numele Willie and the Poor Boys (alături de Charlie Watts, Paul Rodgers, Kenny Jones, Andy Fairweather-Low şi de *Jimmy Page) a lansat două LP-uri. Charlie Watts a înregistrat patru discuri în afara trupei, toate de jazz. Mick Taylor a încercat două ediţii solo, primind semnale pozitive din partea criticilor, dar fără profituri materiale notabile. Keith Richards a susţinut în 1979 un turneu alături de Stanley Clarke şi Ziggy Modeliste, sub numele New Barbarians. Este ultimul dintre membrii grupului care a lansat un album solo. Mick Jagger a jucat cu succes în filmele Ned Kelly şi Performance. Relaţiile sale amoroase au făcut deliciul presei de scandal (dintre prietenele sale celebre: *Marianne Faithfull şi Margaret Trudeau, soţia unuia dintre preşedinţii Canadei). În 1970 se căsătoreşte cu modelul Bianca Perez Mo rena de Macias, fosta prietenă a actorului Michael Caine, de care va divorţa cîţiva ani mai tîrziu (plătindu-i suma de 12,5 milioane $). În 1990 se recăsătoreşte cu un alt model, Jerryl Hall. A lansat solo trei albume, cu hit-urile de top Just Another Night şi Sweet Thing. La Goddess In The Doorway, Jagger colaborează cu *Lenny Kravitz, Bono, Pete Townshend, Jo Perry (de la *Aerosmith) şi Rob Thomas (*Matchbox Twenty) alături de care a compus primul extras pe single Visions Of Paradise. Discul a fost promovat printr-un concert privat la El Rey Theatre, Hollywood. Intră in US Top pe locul 39. Watts abordează lumea jazz-ului în formula Charlie Watts Jazz Quintet Aniversarea a 40 de ani de existenţă este marcată printr-un mega-turneu mondial. Casa de discuri ABKCO iniţiază o colecţie de reeditări ale unor piese de început din repertoriul grupului, masterizate printr-o tehnică specială şi pe un nou format discografic –Super Audio CD (SACD). Performanţele grupului: 40 albume; 188 milioane de albume vândute; 15 milioane de spectatori la concerte. Sînt prima trupă care a susţinut show-uri pe stadioane. Între muzicieni, Mick Jagger se află pe locul patru din lume ca avere: 220 milioane euro (pentru Satisfaction vîndută firmei Snikers pentru reclame a primit 3,5 milioane euro; Star Me Up este preluată de Bill Gates pentru Windows, cobtra 12.5 milioane euro).

England’s Newest Hitmakers/The Rolling Stones (1964); 12 X 5 (1964); The Rolling Stones Now! (1965); Out Of Our Heads (1965); December’s Children(1965); Big Hits (High Tide And Green Grass) (1966); Aftermath (1966); Got Live If You Want It (1966); Between The Buttons (1967); Flowers (1967); Their Satanic Majesties Request (1967); Beggar’s Banquet (1968); Through The Past Darkly (1969); Let It Bleed (1969); Get Yer Ya-Ya’s Out! (1970); Sticky Fingers (1971); Hot Rocks (1971); Exile On Main Street (1972); More Hot Rocks: Big Hits And Fazed Cookies (1972); Goats Head Soup (1973); It’s Only Rock ’n’ Roll (1974); Metamorphosis (1975); Made In The Shade (1975); Black And Blue (1976); Love You Live (1977); Some Girls (1978); Emotional Rescue (1980); Sucking In The Seventies (1981); Tattoo You (1981); Still Life(1982); Undercover (1983); Rewind, 1971-1984 (1984); Dirty Work (1986); Singles Collection-The London Years (1989); Steel Wheels (1989); Flash point (1991); Voodoo Lounge (1994); Stripped (1996); Bridges To Babylon (1997); No Security (1998) Forty Licks (2002) Mick Jagger solo: She’s The Boss (1984); Primitive Cool (1987); Wandering Spirit (1993)Keith Richards solo: Talk Is Cheap (1988); Live At The Hollywood Palla dium(1991); Main Offender (1992)Bill Wyman solo: Monkey Grip (1974); Stone Alone (1976); Green Ice (1981); The Bill Wyman Compendium (2001)Bill Wyman cu Rhythm Kings: Struttin’ Our Stuff (1998); Anyway The Wind Blows (1999); Double Bill (2001)Charlie Watts Quintet: Live At Fulham Town Hall (1986); From One Charlie (1991); A Tribute To Charlie Parker With Strings (1992); Warm And Tender (1993) Charlie Watts solo: Long Ago And Far Away (1996)Charlie Watts cu Jim Keltner: Charlie Watts/Jim Keltner Project (2000)Ron Wood solo: I’ve Got My Own Album To Do (1974); Now Look (1975); Gimme Some Neck (1979); Slide On This (1992); Slide On Live: Plugged In Standing (1994); Live & Eclectic (2000); Not For Beginners (2002)Mick Taylor solo: Mick Taylor (1979); Stranger In This Town (1990); Too Hot For Snakes (1991); Live At 14 Below (1995); Coastin’ Home (1995); A Stone’s Throw (2000)Willie and the Poor Boys: Willie And The Poor Boys (1985); Tear It Up (1994)