U2

grup *rock din Marea Britanie, format în 1978 la Dublin, Irlanda

Au început să cînte la serbări şcolare şi la adunări locale în perioada de înflorire a mişcării *punk; au format în 1976 grupul Feedback. Numele U2 a fost sugerat de Steven Rapid Averill, de la formaţia punk Radiators From Space; Hewson şi Evans şi-au găsit reciproc poreclele: Bono Vox (după numele unui magazin de aparate auditive) şi respectiv The Edge. Repertoriul lor cuprindea *cover-uri *Neil Young, *Thin Lizzy, *Black Sabbath, *The Beatles şi *The Rolling Stones. În ciuda lipsei de tehnică instrumentală, succesul nu s-a lăsat mult aşteptat, în principal datorită energiei deosebite degajate de maniera lor interpretativă. Pe 30 martie 1978 participă la concursul Harp & Guiness, desfăşurat la Limerick, cîştigă un premiu în valoare de 500 £ şi posibilitatea de a imprima un *single la CBS Records, Irlanda. Discul, U2-3, de 45 de turaţii, conţine piesele Out Of Control, Story For Boy şi Boy-Girl (ulterior înregistrarea a devenit un obiect de colecţie) şi le-a adus un contract cu Island Records. Albumul de debut, Boy, produs de Steven Lillwhite, a fost lansat la puţin timp după semnarea angajamentu lui. Fără a stabili recorduri în materie de vînzări, *LP-ul este apreciat de specialişti, care sesizează potenţialul deosebit al trupei. Primul circuit prin cluburile americane are loc în 1981. În aprilie 1982 lansează piesa A Cele bra tion, prezenţă de *top; ea nu va figura pe nici unul dintre albumele formaţiei. După lansarea următorului album, October, U2 sînt la un pas de a se despărţi. Lillwhite are meritul de a-i fi convins să continue. Toate aceste eforturi vor fi răsplătite de succesul discului War, precedat de apariţia *extraselor pe single New Year’s Day (*UK Top locul 11, *US Top locul 53) şi Sunday Bloody Sunday (UK Top locul 1, US Top locul 12). LP-ul intră direct pe locul 1 în *clasamentele britanice. Cvartetul irlandez înfiinţează propria casă de discuri, Mother Records. The Unforgettable Fire (UK Top locul 1, US Top locul 12; numele este „împrumutat“ de la logo-ul unei expoziţii de pictură unde se aflau creaţii ale supravieţuitorilor bombardamentelor nucleare de la Hiroshima şi Nagasaki) conţine piesa Pride (In The Name Of Love), dedicată lui Martin Luther King (UK Top locul 3). La un an după lansarea albumu lui, U2 susţin mai multe reprezentaţii la concertele patronate de Amnesty International; în timpul turneului este compus LP-ul The Joshua Tree (după orăşelul cu acelaşi nume din California). Vîndut în peste 12 milioane de exemplare, a deţinut locul 1 în topul american nouă săptămîni consecutive; obţine două premii *Grammy la categoriile Album Of The Year şi Best Rock Performance By A Duo Or Group With Vocal); este primul dintr-o serie de patru albume care au reuşit să atingă prima poziţie a topului american. Produs de Daniel Lanois şi de *Brian Eno (cei doi au şi cîntat acolo unde a fost nevoie), discul conţine *hit-urile With Or Without You (UK Top locul 4, US Top locul 1), I Still Haven’t Found What I’m Looking For (UK Top locul 6, US Top locul 1) şi Where The Streets Have No Name (UK Top locul 4, US Top locul 13; premiu Grammy la categoria Best Performance Music Video). Acest disc va fi promovat printr-un turneu, primul pe care irlandezii îl susţineau pe stadioane. Cele mai importante momente au fost imprimate pe peliculă de regizorul Phil Janou: documentarul purtînd titlul Rattle And Hum, după un vers al piesei Bullet In The Blue Sky (în versiunea *live a piesei au fost introduse cîteva acorduri din The Star Spangled Banner, interpretată de *Jimi Hendrix). Filmul a fost însoţit de lansarea unui disc (şase săptămîni consecutive no.1 în Statele Unite), purtînd acelaşi titlu şi conţinînd variantele live ale unor piese de succes lansate anterior, titluri noi şi cover-uri (All Along The Watchover; cover *Bob Dylan). Albumul oferă hit-urile Desire (UK Top locul 1, US Top locul 3; premiu Grammy în 1987 la categoria Best Rock Performance By A Duo Or Group With Vocal), When Love Comes To Town (UK Top locul 6, cu *B.B. King) şi Angel Of Harlem (UK Top locul 9, US Top locul 14). Achtung Baby (nume preluat din filmul The Producers al lui Mel Brooks, premiu Grammy în 1987 la categoria Best Rock Performance By A Duo Or Group With Vocal), înregistrat la Berlin, a fost produs de cuplul Lanois–Eno. Conţinînd hit-urile Misterious Ways, Who’s Gonna Ride Your Wild Horses şi One, Achtung Baby a debutat pe locul întîi în topul american (dec. 1991). A fost premiat Grammy la secţiunea Best Rock Performance By A Duo Or Group With Vocal. Turneul ce a urmat, Zoo TV: Outside Broadcast, a depăşit ceea ce se văzuse pînă atunci pe o scenă: ecrane gigantice pe care apăreau Martin Luther King (în derularea piesei Pride) sau *Lou Reed alături de care The Edge cînta pe scenă într-o perfectă sincronizare; pe parcursul concertelor Bono obişnuia să telefoneze personali tăţilor; odată a comandat 1 000 de pizza în acest fel. Mesajul turneului, „Everything You Know Is Wrong“, era proiectat la începutul fiecărui concert pe ecranele scenei. A lbumul Zooropa (produs de Brian Eno, The Edge şi Flood; premiu Grammy la categoria Best Alternative Music Album) a fost editat în trei luni, pornindu-se de la cîteva cîntece compuse în timpul înregistrărilor de la Achtung Baby, dar nefinisate. Zooropa oferă alte trei piese de top, Numb (solist vocal The Edge), Lemon şi Stay (Faraway, So Close); la piesa The Wanderer colaborează şi *Johnny Cash; albumul debutează pe prima poziţie a topului american, pe care o ocupă două săptămîni consecutive. O etapă a turneului promoţional s-a transmis în direct, via satelit, de la Sarajevo, aflat în plin război. În 1994 grupul este premiat Grammy la categoria Best Music Video, Long Form pentru Zoo TV-Live From Sydney. Bono cumpără costumul purtat de Charlie Chaplin în filmul Dictatorul pentru a-l expune într-un pub irlandez. Participă la înregis-trarea în duet cu Frank Sinatra a piesei I’ve Got You Under My Skin, pentru care s-a folosit o linie telefonică digitală; cei doi au lucrat în stu diouri separate. În anul 1995, „ascunşi“ sub numele The Passengers, alături de *Bryan Eno şi invitaţi ai lui Luciano Pavarotti, U2 îşi dau concursul la înregistrarea LP-ului Original Soundtracks Volume 1, cu piesa Miss Sarajevo. Oferă coloanei sonore a filmului Batman Forever piesa Hold Me, Thrill Me, Kiss Me, Kill Me, care se clasează în toate topurile; clipul este intens difuzat de *MTV. Bono Vox şi The Edge compun Goldeneye (interpretă *Tina Tur ner), tema muzicală principală a seriei James Bond. Clayton şi Mullen jr. produc pentru filmul Mission: Impossible tema muzicală principală (com po zitor Lalo Shifrin), noua versiune devenind hit de top. Lansat la patru ani de la precedentul LP, Pop este un nou succes. Numele albumului nu este întîmplător; U2 încearcă să redefinească, prin sound, genul *pop în versiune britanică. Piesele Discotheque şi Please se impun în clasamente, beneficiind şi de promovarea realizată printr-un turneu grandios, agrementat prin efecte scenice spectaculoase (concertul de la Las Vegas i-a făcut pe cetăţenii americani să anunţe poliţia că au văzut OZN-uri). The Sweetest Thing (1987) este relansată în 1998 într-o versiune remixată cu colaborarea celor de la Boyzone. O serie de concerte grupate sub genericul Elevation (2001) au ca scop promovarea albumului All That You Can’t Live Behind, încununat cu un premiu Grammy (Record Of The Year), împreună cu încă două acordate grupului la categoriile: Song Of The Year şi Best Rock Performance: Beautiful Day. După 4 ani de absenţă, concertează în Irlanda la 25 august (Slance Castle). Cîştigă la 27 februarie 2002, alte patru premii Grammy: Best rock album (All That You Can’t Live Behind), Best Rock Performance By A Duo Or Group With Vocal (Elevation), Best Pop Performance By A Duo Or Group With Vocal (Stuck In A Moment You Can’t Get Out Of), Record Of The Year (Walk On). Deţin 7(!) distincţii acordate la *BRIT Awards: şase Best International Group (1988, 1989, 1990, 1992, 1998, 2001) şi Outstanding Contribution To The Music (2001).

Boy (1980); October (1981); War (1983); The Unforgettable Fire (1984); The Joshua Tree (1987); Rattle And Hum (1988); Achtung Baby (1991); Zooropa (1993); Pop (1997); The Best Of 1978–1998 (1998); All That You Can’t Leave Behind (2000)