Yes

grup *progresiv-rock din Marea Britanie, format în 1968 la Londra

Înainte de a forma Yes, Jon Anderson parcursese 12 ani de carieră muzicală; a cîntat în trupele Syn (cu Squire), Gun, Sleep şi Warrior. Unul dintre primele angajamente ale nou înfiinţatului grup a fost recitalul din deschiderea concertului de adio al formaţiei *Cream (26 nov. 1968), ţinut la Royal Albert Hall din Londra; au prezentat prelucrări pe teme din opera lui Leonard Bernstein, West Side Story. După o scurtă serie de turnee cu *Janis Joplin, editează primul *single: Sweetness; în septembrie 1969 apare albumul de debut prin care îşi cîştigă imediat statutul de supergrup. În 1970 Anderson participă la înregistrările *LP-ului Lizard al lui *King Crimson. Banks părăseşte formula, fiind înlocuit de Steve Howe (8 apr. 1947) ch., voc., cu care se înregistrează The Yes Album (*disc de aur în 1971). Tony Kay iese din grup (va cînta mai tîrziu la Badfinger). În august nou-venitul la Yes este Rick Wakeman, kybds. (ex-*The Strawbs). După Fragile (locul 4 în *clasamente, disc de aur în 1972) şi *hit-ul Roundabout, Yes triumfă şi pe parcursul unui extins turneu american (56 de concerte). După a doua jumătate a turneului, Bill Bruford părăseşte formaţia pentru a se alătura grupului King Crimson. Este înlocuit de Alan White (14 iun. 1949), drms. (ex-Plastic Ono Band). Se editează importantul album Close To The Edge. Între Rick Wakeman, foarte preocupat de aspectele hedoniste ale vieţii, şi ceilalţi coechipieri, vegetarieni, sobri în comportament chiar şi pe scenă, apar disensiuni; concertul său solo la Queen Elisabeth Hall din Londra, unde prezintă (18 ian. 1973), Journey To The Center Of The Earth, este un preludiu al despărţirii de grup. În 1973, anul apogeului Yes, Wakeman înregistrează cel mai important disc al său: The Six Wives Of Henry VIII. În septembrie apare Yesssongs, triplu album *live, chintesenţă a concepţiei muzicale şi a repertoriului Yes. Wakeman este înlocuit de Patrick Moraz (24 iun.1945, ex-Refugee). În 1976 Wakeman revine în grup; Wonderous Stories, Going For The One, Don’t Kill The Whale sînt hit-uri. În 1980 Anderson se desparte de formaţie, fiind urmat de Wakeman; noul venit este Trevor Horn (15 iul. 1949), voc.; la kybds. – Geoffrey Downes. După un an este declarată separarea oficială a formaţiei; Howe şi Downes, Carl Palmer şi John Wetton formează *Asia. Anderson realizează discuri solo; a colaborat cu *Vangelis; Wakeman îşi urmează cu succes cariera solo; Moraz se alătură formaţiei *The Moody Blues; în 1983 apare pe scenă în duo, cu Bruford. Anderson, Kaye, Squire, White şi chitaristul african Trevor Rabin (13 ian. 1954, Johannesburg) readuc Yes în actualitate (1983); albumul 90125 ajunge pe poziţia a cincea în clasamente, discul *single Owner Of A Lonely Heart, pe locul1 în *US Top. Neînţelegerile continuă. După o rezolvare în justiţie a dreptului de folosire a numelui, Squire, White, Rabin, Kaye continuă activitatea ca oficiali Yes. Din 1990 Anderson revine la solistică, se reîntoarce după un an în Yes, pentru realizarea discului Union. Formula 1993: Anderson, Bruford, Howe; se înregistrează un album cu prelucrări simfonice ale repertoriului Yes alături de London Symphony Orchestra. O nouă versiune de grup, semnează albumul Talk. În 1994 obţin premiul *Grammy la categoria Best Rock Instrumental Performance pentru Cinema. În 2000, Yes aliniază formula Jon Anderson , Alan White, Steve Howe, Chris Squire, Billy Sherwood (ch.), Igor Khoroshev (kybds). Turneul de promovare a noului album The Ladder a început pe 6 februarie 2000 şi cuprinde 32 de oraşe. Pe 25 martie evoluează şi pe scena Sălii Palatului din Bucureşti. La a doua sa venire în România (25 martie 2000) Yes aliniază formula Jon Anderson , Alan White, Steve Howe, Chris Squire, Billy Sherwood (ch.), Igor Khoroshev (kybds). Turneul de promovare a noului album The Ladder a început pe 6 februarie 2000 şi a cuprins 32 de oraşe.

Yes (1969); Time And A Word (1970); The Yes Album (1971); Fragile (1971); Close To The Edge(1972); Yessongs (1973); Tales From Topographic Oceans (1973); Relayer (1974); Yesterdays (1975); Going For The One (1977); Tormato (1978); Drama (1980); Yesshows (1980); Classic Yes (1982); 90125 (1983); 9012 Live – The Solos (1986); Big Generator (1987); Union (1991); Yesyears (1991); Symphonic Music Of Yes (1993); The Very Best Of Yes (1993); Talk (1994); Keys To Ascension (1996); Keys To Ascension vol.2 (1997); The Ladder (2000); Magnification (2001); Keys To The Studio Ascension (2001); Yestoday (2002); Anderson, Bruford, Wakeman, Howe (1989) Jon Anderson solo: Olias Of Sunhillow (1976); Song Of Seven(1980); Animation (1982); In The City Of Angels (1988); Change We Must (1994); Angels Embrace (1995); Toltec (1996); EarthMotherEarth (1997); The Promise Ring (1997); The More You Know (1998); Simply Christmas (2001)Jon & Vangelis: Short Stories (1980); The Friends Of Mr. Cairo (1982); Private Collection (1983); The Best Of Jon & Vangelis (1984)Steve Howe solo: Beginnings (1975); Steve Howe Album (1979); Turbulence (1991); The Grand Scheme Of Things (1993); Mothballs (1994); Not Necessarily Acoustic (1994); Seraphim (1995); Voyagers (1995); Homebrew (1996); Quantum Guitar (1998); Pulling Strings (1999); Portraits Of Bob Dylan (1999); Homebrew 2 (2000); Natural Timbre (2001)Chris Squire solo: Fish Out Of Water (1975)Rick Wakeman solo: The Six Wives Of Henry VIII (1973); Journey To The Center Of The World (1974); The Myts And Legends Of King Arthur; Lisztomania soundtrack (1975); No Earthly Connection;White Rock (1976); Criminal Record (1977); Best Known Works (1978); Rhapsodies (1980); 1984 (1981); The Burning (1982); Rock & Roll Prophet (1982); G’ole! (1983); Crimes Of Passion (1984); Country Airs (1986); Family Album (1987); The Gospels (1987); Cost Of Living (1987); A Suite Of Gods (1987); Zodiaque (1988); In The Beginning (1990); Silent Nights (1991); Time Machine (1991); Black Knights At The Court Of Ferdinand IV (1991); 2000 A.D. Into The Future (1991); Phantom Power (1991); Aspirant Sunset (1991); With Wakeman (1992); Wakeman With Wakeman (1993); African Bach (1993); Rock & Roll Prophet Plus (1993); Prayers (1993); Unleashing The Tethered One: The 1974 North American Tour (1993); Heritage Suite (1993); Word & The Gospels (1994); Sea Airs (1994); Live At Hammersmith (1994); Lure Of The Wild (1994); No Expense Spared (1994); Romance Of The Victorian Age (1994); Old Grey Whistle Test Series (1995); Almost Live In Europe (1995); The Classical Connection, Vol. 1 (1995); The Classical Connection, Vol. 2 (1995); Night Airs (1995); Cirque Surreal (1995); Piano Album (1995); Live On The Test (1995); The New Gospels (1995); The Seven Wonders Of The World (1995); Softsword (King John And The Magna Carta) (1995); Visions (1995); Winterland 1975 (1996); Fields Of Green (1996); Tapestries (1996); Aspirant Sunrise (1996); Aspirant Sunshadows (1996); Voyager (1996); Can You Hear Me? (1996); Tapestries (1996); The Word And Music (1996); Orisons (1996); Vignettes (1996); Simply Acoustic: The Music (1997); Fields Of Green ’97 (1997); Tribute To The Beatles (1998); Themes (1998); Return To The Centre Of The Earth (1999); The Art In Music Trilogy (1999); White Rock II (1999); Preludes To A Century (2000); Live (2000); Stella Bianca (2000)