Info
solist vocal, instrumentist (ch.) din Marea Britanie.
Descriere
Abandonat la o vîrstă fragedă de mama sa, este crescut de bunici; începe să studieze chitara la 15 ani; primul său grup se va numi The Roosters; îi alătură pe Tom McGuinness (ulterior la *Manfred Mann), Paul Richard, Brian Jones (coechipier mai tîrziu cu Mick Jagger şi Keith Richards în *The Rolling Stones); Clapton trece şi prin formaţiile The Engineer şi *The Yardbirds; cu aceasta din urmă realizează şi primele înregistrări; după doi ani de colaborare este solicitat de *John Mayall pentru The Bluesbreakers (1965); colaborarea cu *Jack Bruce şi *Ginger Baker duce la ideea alcătuirii unui supergrup; astfel apare *Cream; virtuozitatea aparte a muzicianului, mare interpret alb de *blues, îi aduce solicitarea lui *Frank Zappa pentru înregistrări şi turnee; după dizolvarea grupului Cream (nov. 1968) intră în *Blind Faith alături de *Steve Winwood, Baker, drms. şi Rick Grech, bas; cu această trupă se realizează un concert de notorietate în Hyde Park şi albumul Blind Faith (1969); Clapton colaborează o vreme cu duo-ul vocal Delaney and Bonnie, cu *John Lennon şi cu Plastic Ono Band. Împreună cu Leon Russel şi *Stephen Stills, membri ai grupului Bramletts, realizează în 1970 primul album solo; cu Carl Radle, bas, Jim Gordon, drms. şi Bobby Whitlock, orgă, p., voc., formează Derek and the Dominos. Înregistrat în colaborare cu Duane Allman, discul Layla este una dintre marile realizări ale lui Clapton; în 1971 participă la concertul organizat de *George Harrison la Madison Square Garden din New York, destinat adunării de fonduri pentru ajutorarea înfometaţilor din Bangladesh. Timp de doi ani, dependent de droguri, se retrage la reşedinţa sa din Surrey; revine în activitate (1973) datorită lui Pete Townshend; marele concert susţinut la Rainbow Theatre din Londra în ianuarie 1973 este editat pe un disc (devenit de referinţă). Cu sprijinul altor prieteni, la rîndul lor vedete *rock (Steve Winwood, Ron Wood, Jim Capaldi, Pete Townshend), se realizează 461 Ocean Boulevard (locul 1, 1974); *hit-uri de *top: *cover-ul după Bob Marley, I Shot The Sheriff (locul 1, 1974), propriile piese Lay Down Sally (locul 3, 1978), Promisses (locul 9, 1979), I Can’t Stand It (locul 3, 1981), Another Ticket (locul 7, 1982); toate albumele primesc *discul de aur; Slowhand şi Backless – *discul de platină. În 1987 I se decernează distincţia Outstanding Contribution To The Music la *BRIT Awards. Clapton continuă să înregistreze şi să efectueze turnee în lumea întreagă; concertele din 1990–91 de la Royal Albert Hall constituie marile evenimente muzicale ale momentului. În urma morţii accidentale a fiului său Conor, în vîrstă de patru ani, căzut de la fereastra unui zgîrie-nori din Manhattan (1991), se retrage din activitatea publică; scrie însă muzica filmului Rush, o pledoarie împotriva drogurilor. În 1992 este nominalizat pentru nouă (!) distincţii *Grammy şi obţine şase dintre ele (Best Recording, Song Of The Year, Best Performance – Tears In Heaven, Album Of The Year – Un plugged (ajunge pe locul 1 în *Billboard; discul a figurat 27 de săptămîni în *clasament înainte de a atinge prima poziţie); piesa Layla a fost premiată Grammy la secţiunile Best Rock Song şi Best Performance. La începutul lui 1993 reformează Cream (cu Jack Bruce şi Ginger Baker) pentru concertul susţinut la ceremonia de nominalizare a grupului în *Rock and Roll Hall of Fame. Un remake de blues-uri realizat în 1994 sub titlul From The Cradle primeşte distincţia Grammy la secţiunea The Best Traditional Album; este cel mai bine vîndut disc de muzică tradiţională al tuturor timpurilor. Intră direct pe locul 1 al clasamentului Billboard la 1 octombrie. În 1995 artistul primeşte ordinul Member of the British Empire. Anul următor este dominat de hit-ul Change The World, compus şi produs împreună cu *Babyface pentru coloana sonoră a filmului Phenomenon. înregistrarea este premiată Grammy la categoriile Best Pop Vocal Performance, Male şi Record Of The Year. My Father Eyes din albumul Pilgrim intră în clasamentele 1997; este premiat Grammy pentru această piesă la categoria Best Pop Vocal Performance, Male. Colaborează la albumul Supernatural al lui *Santana; The Calling piesă apărută pe acest disc amintit este premiată Grammy la secţiunea Best Rock Instrumental Performance. Albumul Riding With The King înregistrat cu *B.B. King este Best Blues Traditional Album în accepţiunea Grammy. În 2000 artistul este nominalizat în *Rock and Roll Hall of Fame. Pentru Reptile i se acordă premiul Grammy la categoria Best pop instrumental performance. La 3 iunie 2002 participă la “Party at the Palace”, mega- concert organizat la Buckingham Palace cu ocazia Jubileului de aur – 50 de ani de la urcarea pe tron a Reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii.
Discografie
Eric Clapton (1970); History Of Eric Clapton (1972); Eric Clapton At His Best (1972); Eric Clapton’s Rainbow Concert (1973); 461 Ocean Boulevard(1974); There’s One In Every Crowd (1975); Eric Clapton Was Here (1975); The Best Of E.C. (1975); No Reason To Cry (1976); Slowhand (1977); Back less (1978); Just One Night (1980); Another Ticket (1981); Time Pieces 1 (1982); Mo ney And Cigarettes (1983); Time Pieces 2 (1983); Behind The Sun (1985); August (1986); Crossroads (1988); Homeboy Soundtrack(1989); Journeyman (1989); 24 Nights (1991); Rush soundtrack (1992); Unplugged (1992); From The Cradle (1994); The Cream Of Clapton (1995); Pilgrim (1998); Reptile (2000) cu Derek and the Dominos: Layla And Other Assorted Love Songs (1970); Derek And The Dominos In Concert (1973); The Layla Sessions- 20th Anniversary Edition (1990); Live At The Filmore (1994)cu B.B. King: Riding With The King (2000)
