Jethro Tull

grup *rock din Marea Britanie, format în 1967

Nucleul grupului condus de Ian Anderson, alcătuit din colegii săi de şcoală, începe să cînte în 1965 sub numele John Evan Band; titulatura Jethro Tull este aleasă doi ani mai tîrziu, cînd formaţiei i se alătură Mick Abrahams, ch., şi Clive Bunker, drms.; (Jethro Tull este cel care, în secolul al XVIII-lea, a inventat semănătoarea în rînduri). Prima apariţie majoră în public are loc în 1968, la Festivalul de la Sunbury; albumul de debut realizat în Statele Unite nu face o impresie deosebită, dar grupul intră în *clasamentul săptămînalului britanic Melody Maker pe locul 2, la categoria „formaţia anului“ (între *The Beatles şi *The Rolling Stones). Din cuprinsul celui de-al doilea, Bourrée, piesă instrumentală (după J. S. Bach), are un impact puternic, punînd în valoare virtuozitatea interpretativă a flautistului Anderson. Concertele adună public la capacitatea unor stadioane atît în Statele Unite, cît şi în Marea Bri tanie. *LP-ul Aqualung atinge poziţia a şaptea în *UK Top (1971); următo rul, Thick As A Brick, ajunge pe locul întîi în *US Top (la 3 iun.), primindu-se pentru el şi *discul de aur. Este conceput în forma unei lucrări ample, de 44 de minute, cu o pauză între feţele de disc; contribuţia lui Anderson la realizarea înregistrării a fost deosebită: cîntă la vioară, saxofon, trompetă, chitară acustică, flaut, vocal. Este cel mai necomercial album care a intrat vreo dată în *Billboard. Passion Play deţine la rîndul său locul întîi în Billboard începînd cu 18 august 1973; discul a fost înregistrat la Château d’Hérouville, Franţa. Pentru War Child şi Minstrel In The Gallery se obţine de asemenea discul de aur, iar cu M.U., *discul de platină. În paralel cu activitatea la Jethro Tull, Anderson se ocupă şi de producţia muzicală a unor artişti apro pia ţi lui (membrii grupului *Steeleye Span de pildă); după succesive schimbări de personal în cadrul grupului, Anderson însuşi este nevoit, din motive de sănătate, să-şi întrerupă activitatea trei ani (1984–87); pentru albumul Crest Of A Knave, realizat o dată cu reîntoarcerea în trupă, se obţine discul de aur; formaţiei i se atribuie o distincţie *Grammy la secţiunea Best Hard Rock/Metal Performance, atribuire controversată, aspiranţi la titlu fiind de asemenea *AC/DC şi *Metallica, mult mai aproape stilistic de titulatura categoriei decît Jethro Tull. Formula de grup se restrînge; treptat formaţia alunecă spre poziţiile joase ale clasamentelor. Se realizează albume solo, turnee individuale sau de grup, (printre care şi unul în România, la Festivalul Rock de la Bucureşti). Albumele Jethro Tull continuă să fie solicitate, constituind fondul permanent, de referinţă al perioadei rock-ului *progresiv. Albumul Roots To Branches cu lungi intervenţii de flaut, (“compensînd” vocalul lui Anderson), rămîne un disc pentru vechii fani ai formaţiei. J-Tull.Com atrage cronici frumoase pentru grup şi promovează site-ul formaţiei.

This Was (1969); Stand Up (1969); Benefit (1970); Aqualung (1971); Thick As A Brick (1972); Living In The Past (1972); A Passion Play (1973); War Child (1974); Minstrel In The Gallery (1975); M.U. (1976); Too Old To Rock’n’Roll (1976); Songs From The Wood (1977); Repeat (1977); Heavy Hor ses (1978); Burstin’ Out (1978); Stormwatch (1979); A (1980); The Broadsword And The Beast (1982); Under Wraps (1984); Original Masters (Best Of) (1985); Crest Of A Knave (1987); 20 Years (1988); Rock Island (1989); Catfish Rising (1991); A Little Light Music (1992); The Best Of Jethro Tull (1993); Live At Hammersmith (1994); Roots To Branches (1995); BBC Radio 1 Live In Concert (1996); J-Tull.Com (1999); Very Best Of Jethro Tull (2001) Ian Anderson solo: Twelve Dances With God (1995)