Phil Collins (31 ian. 1951, Londra)

Info

solist vocal, instrumentist (ch., drms.) din Marea Britanie.

Descriere

Din copilărie a fost atras de actorie; apare în piese de teatru, ulterior ca figu rant în filmul grupului *The Beatles, A Hard Days Night. Între 1970 şi 1996 este membru al trupei *Genesis; în paralel cu activitatea de grup, din 1981 evoluează şi solistic; primul album personal, Face Value, are succes (cinci mi lioane de exemplare vîndute); trei *extrase pe single urcă în *topuri: In The Air Tonight, I Missed Again, If Leaving Me Is Easy. *LP-ul Hello, I Must Be Going! (editat în două milioane de exemplare) produce extrasul pe single You Can’t Hurry Love (*cover *The Supremes); înregistrează cu Philip Bailey (*Earth, Wind and Fire) *hit-ul Easy Lover (*US Top lo cul2; apărut pe discul lui Bailey, Chinese Wall). În 1984 primeşte premiul *Grammy la secţiunea Best Pop Vocal Performance, Male pentru piesa Against All Odds (US Top locul 1; apare în soundtrack-ul filmului eponim; este nominalizată Oscar); Separate Lives (US Top locul 1) face parte din coloana sonoră a filmului White Nights. Albumul No Jacket Required are o ascensiune mai rapidă în *clasamente decît LP-ul Thriller al lui *Michael Jackson (şi în Statele Unite, şi în Marea Britanie); este premiat Grammy la secţiunile Album Of The Year şi Best Pop Vocal Performance, Male. Patru piese sînt extrase pe single: Sussudio (US Top locul 1), One More Night (US Top locul 1), Take Me Home (US Top locul 7), Don’t Loose My Number (US Top locul 4). Realizează o performanţă care îi aduce (neoficial) titlul de „cel mai harnic muzician rock“: pe 13 iulie 1985 cîntă la Londra în cadrul concertului Live Aid, zboară la Philadelphia pentru o altă reprezentaţie, este prezent, imediat după aceea, ca baterist, alături de *Jimmy Page şi *Robert Plant, la Led Zeppelin Reunion! Este desemnat Best British Male Solo Artist la *BRIT Awards 1986 (la fel în 1989 şi 1990). Seria hit-urilor de loc 1 în Statele Unite continuă cu piesele din soundtrack-ul filmului Buster (1988): Two Hearts (Grammy la secţiunea Best Song Written Specifically For A Motion Picture Or Television) şi A Groovy Kind Of Love. ...But Seriously urcă pe locul 1 în topul albumelor din Statele Unite; conţine hit-uri le: Something Happened On The Way To Heaven, I Wish It Would Rain (cu *Eric Clapton la chitară), Do You Remember şi Another Day In Paradise (cu tematică socială – problema persoanelor fără adăpost; piesa îi aduce un premiu Grammy la secţiunea Record Of The Year şi distincţia Best British Single la *BRIT Awards 1990). Probleme sociale sînt abordate şi în LP-ul Both Sides, care produce hit-urile Sides Of The Story şi Everyday. Colaborează cu muzicieni importanţi; apare la baterie în majoritatea albumelor lansate de Eric Clapton după 1985. Albumul Dance Into The Night se întoarce la sound-ul lui …But Seriously; evoluţia în clasamente a piesei eponime şi a extrasului pe single It’s In Your Eyes confirmă valabilitatea opţiunii. În paralel cu propriile proiecte obţine numeroase succese ca membru al grupului Genesis; în 1996 îşi anunţă retragerea din grup. lansează colecţia Hits. Extrasul pe single True Colors (produs de *Babyface, *cover al hitului eponim lansat de *Cindy Lauper în 1986) urcă rapid în topuri. În 1999 primeşte premiul Grammy la secţiunea Best Soundtrack Album pentru Tarzan. Discurile lui s-au vîndut în peste 70 de milioane de copii. La 3 iunie 2002 participă la “Party at the Palace”, mega- concert organizat la Buckingham Palace cu ocazia Jubileului de aur – 50 de ani de la urcarea pe tron a Reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii.

Discografie

Face Value (1981); Hello, I Must Be Going! (1982); No Jacket Required (1985); ...But Seriously (1989); Serious Hits Live (1990); Both Sides (1993); Dance Into The Light (1996); Hits (1998); Tarzan (1999); A Hot Night In Paris (1999); Testify (2002)