Phoenix

grup *rock din România, format în 1961 la Timişoara

Debutează sub numele Sfinţii (inspirat din serialul la modă în epocă, cu Roger Moore în rolul principal); activează în cadrul Şcolii Medii nr. 2 din Timi şoara; Rotaru sugerează schimbarea numelui în Phoenix, pentru a se înlătura obiecţiile oficialilor referitoare la aluzia mistică a titulaturii; obţin PremiulII pe ţară la Festivalul Şcolar de Artă de la Bucureşti. Structura formulei de componenţă este copiată după *The Shadows; modelele muzicale care i-au format sînt *The Beatles, *The Rolling Stones, The Bluesbreakers a lui *John Mayall; repertoriul era de altfel alcătuit din *cover-urile acestora. În grup apare Günter „Spitzi“ Reininger, p., orgă, elev la Şcoala de Muzică. Din 1964 repetă cu regularitate la Clubul Facultăţii de Mecanică şi cîntă seară de seară la cantina Facultăţii de Medicină. În 1965 înregistrează prima piesă originală la Radio Bucureşti, Ştiu că mă iubeşti şi tu (creaţie Covaci–Bordeianu), şi două prelucrări folclorice, Dunăre, Dunăre şi Bun îi vinul ghiurghiuliu; anul următor consemnează primele turnee în afara judeţului; în 1968 participă la prima ediţie a Festivalului Artei Studenţeşti de la Iaşi, unde obţin Marele Premiu şi Premiul Special al Radioteleviziunii pentru Compoziţie şi Interpretare. Pachetul repertorial original fiind bine re-prezentat, sînt solicitaţi de *Iulia Maria Cristea să înregistreze la casa naţională de discuri; se realizează astfel capul de serie al colecţiei Beat, EP-ul Vremuri (Hei, tramvai, Canarul, Lady Madona, Friday On My Mind); semnează, în acelaşi an, muzica filmului Canarul şi viscolul (regia Manole Marcus). În 1969 un nou disc apare pe piaţă: Floarea stîncilor/Şi totuşi sînt ca voi/ Nebunul cu ochii închişi/ Aş vrea un eschimos. Ştefanovici părăseşte trupa, fiind înlocuit de Dorel Vintilă Zaharia (ex- *Cometele), drms. Participarea la *Festivalul Club A (nov.) cu opera rock Omul 36: 80 le aduce Premiul pentru Originalitate (spectacolul fusese prezentat în premieră la Opera din Timişoara). 1970 este rezervat turneelor; Bordeianu emigrează în Statele Unite. Grupul devine cvartet, apoi îşi încetează activitatea; Bela Kamocsa se îndreaptă către jazz, intrînd în trio-ul excepţionalului pianist Paul Weiner, alături de percuţionistul virtuoz Pupa Hromadka (ex-Clasicii). În 1971 Covaci remaniază componenţa Phoenix; alături de el şi de Reininger vor veni *Mircea Baniciu, ch.,voc., compozitor, Zoltan „Zoli“ Kovacs (ex-Clasic XX), bas, Cornel Liuba, drms., Liviu Butoi, fl., ob. Fără Baniciu se participă la cea de-a doua ediţie a Festivalului Club A, ţinută la Sala Palatului; membrii grupului primesc premii individuale, Phoenix neintrînd însă în palmares. În octombrie 1971 are loc o nouă remaniere a grupului; formula îi cuprinde pe Covaci, Baniciu, Costin Petrescu (ex -*Olimpic ’64), drms., Iosef „Ioji“ Kappl (16 ian. 1950, Petrila; absolvent al Conservatorului de Muzică „Gh. Dima“ din Cluj; ex-Color, ex-Clasic XX) bas, v., fluier, compozitor. În colaborare cu catedra de folclor a Universităţii din Timişoara se începe pregătirea unui proiect ambiţios – spectacolul Cei ce ne-au dat nume; este marea cotitură a grupului către un stil propriu, original, profund naţional, construit pe date de structură şi etos ale folclorului arhaic. Valeriu Sepi, coleg la Facultatea de Arte Plastice cu Covaci, se integrează în trupă; lui i se datorează introducerea în scenografie a măştilor şi costumelor populare („caprele“), a instrumentelor specifice (goarne, talăngi). La 17 decembrie 1971, în urma vizionării bucureştene, Cei ce ne-au dat nume nu primeşte autorizaţia de a fi prezentat în public; în ianuarie 1972 premiera are totuşi loc pe scena Operei din Timişoara (abia în 1973 va fi prezentat la Sala Palatului în Bucureşti). Succesul de notorietate obţinut le aduce solicitarea de a înregistra un album (avea să fie primul LP al unui grup rock românesc). După apariţia EP-ului Meşterul Manole, Mamă, mamă, Te-ntreb pe tine soare, discul LP Cei ce ne-au dat nume ajunge totuşi pe piaţă; prezintă lucrarea pilon Negru Vodă (de extinsă durată, aproape 15 minute), ciclul anotimpurilor, Preludiu, Primăvara, Vara, Toamna, Iarna şi Pseudomorgana. După ce fusese intens mediatizat de *Cornel Chiriac prin emisiunea radiofonică „Metronom“ (în România şi apoi în Germania prin postul Europa Liberă), Phoenix are noi susţinători pe undele hertziene: Paul Grigoriu şi *Nicoale Duţu, presa fiind „asigurată“ de fraţii *Octavian şi *Florin Silviu Ursulescu, înregistrările discografice de redactorul Iulia Maria Cristea. În 1973 se efectuează primele ieşiri peste hotare: la Festivalul „Lira Bratislavei“ – recital hors concurs – şi la Festivalul Internaţional de la Sopot, Polonia, ca reprezentanţi ai României la secţiunea discografică a concursului; Kappl se îmbolnăveşte grav în Polonia, necesitînd spitalizare. Grupul este invitat să participe şi la manifestările *Cenaclului Flacăra; vor primi de aici Premiul pentru Valoarea Activităţii Componistice. La 19 noiembrie 1973 Sala Palatului este luată cu asalt de publicul doritor să asiste la concertul *Sfinx–Phoenix. Au fost prezentate materiale muzicale noi, pregătite pentru albumul care se va numi Mugur de fluier şi va apărea în 1974 (Lasă, lasă nr.1, Pavel chinezul leat 1479, Strunga, Andrii Popa, Lasă, lasă nr.2, Mica ţiganiadă, Lasă, lasă nr.3, Ochii negri de ţigan, Muzică şi muzichie, Mugur de fluier, Lasă, lasă nr. 4, Anule, hanule, Lasă, lasă nr. 5, Dansul codrilor; versurile Şerban Foarţă şi Andrei Ujică). Un nou personaj apare lîngă Phoenix, fără a-l mai pă-răsi: sunetistul Cornel „Şvarţ“ Calboreanu. Către sfîrşitul anului Costin Petrescu este înlocuit de *Ovidiu Lipan „Ţăndărică“, drms., cl., acordeon, xilofon, perc., absolvent al Liceului de Muzică, secţia clarinet (ex-*Roşu şi Negru). În iarna lui 1974, retraşi în Munţii Semenicului, Phoenix lucrează la noul spectacol şi disc, dorit de această dată a fi dublu; iniţial numit Zoo mahia, va fi editat sub titlul Cantafabule (provenit se pare dintr-o eroare de redactare, ideea primă fiind Cantofabule). Textele semnate de aceiaşi Foarţă–Ujică se refereau la semnificaţiile universale ale vietăţilor mitice (Invocaţie, Norocul inorogului, Scara scarabeului, Delfinul dulce, dulful nostru, Uciderea balaurului, Ştima casei, Pasărea Calandrinon, Filip şi cerbul, Vasiliscul şi Aspida, Sirena, Pasărea rock & roll, Cîntul a cucuveaua Iliei, Zoomahia, Phoenix). Discul este realizat în formula Covaci, Kappl, Baniciu, Reininger, *Florian Pittiş, recitator. Premiera spectacolului are loc în februarie 1975 la sala Olimpia din Timişoara, apoi la Bucureşti (Clubul Z – Casa de Cultură „Mihai Eminescu“ – şi la Casa de Cultură a Studenţilor). În acelaşi an apar în filmul Nemuritorii (regizor Sergiu Nicolaescu); în banda sonoră figurează şi piesa Cocoşii negri, neapărută pe vreun disc. 1976 este anul concertului extraordinar susţinut pe ruinele cetăţii Sarmizegetusa împreună cu un grup de dubaşi din Făget şi totodată anul dispariţiei trupei; Covaci, plecat în străinătate prin căsătorie, reuşeşte să-şi recupereze în 1977 coechipierii, ieşiţi din ţară ascunşi în echipamente sonore (boxe). Solistul înlocuitor este „Moni“ Bordeianu. Singurul rămas, Mircea Baniciu, începe o carieră solo, devenind o vedetă pop. Covaci se dedică meseriei sale (pictura), nerenunţînd însă la muzică: editează un disc *single cu piesele Taureg şi Mr. G’ Promisses (ele se numeau iniţial Afganistan şi Perestroica). Sub numele Madhouse se realizează un alt disc, From East... To West, cu Kappl, *Lipan, Erland Krausser, Bordeianu (versiuni în engleză ale pieselor Phoenix). În 1980 apare albumul Transsylvania Phoenix (Covaci, Lipan, Mani Neumann, v., Tom Buggle, bas): Gipsy Story, Wanting, Would You Follow Me, Feel To Sound, Star Dance, Wedding. Începe să se lucreze la o nouă operă rock, Empire Of Vampire (combinaţie între tema faustică şi mitul Dracula). În 1988 editează un disc single împreună cu Kappl. După 1989 Covaci revine în ţară, promite concerte şi discuri. Imediat după revoluţie a avut loc un mare concert la Osnäbruck (oraşul de reşedinţă din Germania al lui Covaci). În 1990 au cîntat şi la Paris, concert în sala “Cigalle” organizat de Costin Petrescu). Apar la Bucureşti în Festivalul “Rock ’91”; în deschidere, ca şi la ultimul concert Phoenix din 1977, susţinut la Constanţa, *Mircea Florian. Împreună cu Dan Chişu, managerul firmei Dakino, se organizează primul mare turneu al grupului în România postdecembristă. Se reeditează Cantafabule, apare Remember Phoenix, culegere de discuri single ale Phoenix-ului timpuriu cu Bordeianu voc. Împreună cu grupul Song şi cu muzicieni de la Filarmonica „George Enescu“ se fac înregistrări (piese noi: Timişoara, Joc). Formula îi cuprinde pe Covaci, Lipan, Mani Neumann, Volker Vassen, bas, Uli Brand, ch. Discul (dublu) Symphoenix cuprinde piesele Timişoara, Tamara, Mica ţiganiadă, Nunta, Would You Follow Me, Anule, hanule, Vara, Joc, Strunga, Fata verde, Anotimpul 5, Stars Dance, Running, Te-ntreb pe tine, soare, Mugur de fluier; invitaţi grupul Song şi Orchestra Naţională Radio. Concertele în ţară îi alătură pe Anca Vijan, Ortansa Păun, Dieter Krausser, Toni Putrino, Dragoş Bădoi; formulele sînt aleatorii, cu sau fără Mircea Baniciu. În 1994 se publică autobiografia Phoenix, însă eu, semnată de Nicu Covaci. Vechiul colaborator al grupului, poetul Şerban Foarţă, scrie Cîntece pentru Phoenix, versuri. Cantafabule apare (remasterizat) în 1996 sub formă de CD şi casetă audio. La 18 decembrie este lansat discul aniversar Phoenix – 35, înregistrarea unui concert susţinut în Hyde Park din Osnäbruck. Din vara lui 1999 se colaborează cu Tavi Colen şi Alin Oprea (componenţii duo-ului *Talisman) pentru concerte în Germania. Se renunţă la prezenţa lui Lipan (la drms. va evolua Lucian Cioargă); Kapl se retrage, la rîndul său din trupă. Nu va mai reveni în ţară. Duo-ul Talisman rămîne în componenţa trupei lui Covaci şi pentru turnee în România (martie –aprilie 2000). În 2001 se editează La umbra marelui urs, cu o versiune engleză interpretată de Malcolm J. Lewis (ex *Black Sabbath). După 1990, Lipan revine adeseori în ţară pentru concerte şi proiecte personale; reia concertele alături de Phoenix. În componenţa Covaci, Baniciu, Neumann, Lipan, Eugen Tegu (înlocuindu-l pe Kapl pentru moment) susţin un concert de răsunet la Opera Naţională din Bucureşti (finalul lui 2001). Susţin în 2002 un inedit recital la Festivalul de muzică uşoară de la Mamaia în compania lui Gheorghe Zamfir.

Cei ce ne-au dat nume (1972); Mugur de fluier (1974); Cantafabule (1975); Transylvania Phoenix (1980); Remember Phoenix (1991); Symphoenix (1992); Aniversare 35 (1997); Vremuri: anii ’60 (1998); Ora-Hora (2000); În umbra marelui urs (2001)