Roşu şi Negru

grup *rock din România, format în 1963 la Bucureşti

Iniţiat de Nancy Brandes, grupul îşi ia numele de la culorile costumelor de scenă (bluze roşii, pantaloni negri); fiinţează pe lîngă Combinatul Poligrafic „Casa Scînteii“, susţinut de asociaţiile care funcţionau în Combinat, apoi ca formaţie a Studioului de Filme „Alexandru Sahia“. Solist vocal al trupei devine şi Dan Mutaşcu, poetul de mai tîrziu. Debutează la televiziune în emisiunea revelionului 1964, cu piesa lui Brandes, De dragul tău eu cînt. Vor deveni prezenţe marcante ale programelor de televiziune, cu toate dificultăţile pe care le crea aspectul protagoniştilor (Nancy, care avea părul foarte lung, trebuia „coafat“ înainte de intrarea în emisie, pentru a nu i se vedea podoaba capilară; devenea astfel aproape de nerecunoscut pentru cei care îl ştiau din viaţa zilnică). Solicitările de concert erau numeroase; faima grupului era în creştere. În 1966 Brandes intră la Conservatorul de Muzică „George Enescu“ din Iaşi, secţia muzicologie, Roşu şi Negru dobîndeşte o nouă identitate în componenţa Florin Marcovici, ch., Emil Trocan, ch. solo, Nicky Dorobanţu, ch. solo, voc., *Ovidiu Lipan „Ţăndărică“; primele înregistrări la Studioul de Radio Iaşi: Somnoroase păsărele şi Mioriţa. Înscris la Conservatorul ieşean, *Liviu Tudan, bas, voc., este cooptat în formaţie. Prezintă în 1969, la *Festivalul Club A, o premieră naţională, Full Prayers, dramă lirică free, operă a lui Tudan. În formulă figura şi Dumitru Grigoraş, fl. Primesc Trofeul *Club A. După festival grupul se destramă; Tudan pleacă la Bucureşti, unde se alătură formaţiei Metronom (ian. 1970); se înregistrează noi piese: Soare şi vînt, Cadrane, De ce nu-mi vii ş.a.; compartimentul instrumentelor de suflat (Petru Bosner, Aurel Creţu, Petre Burnici) devine o permanenţă a formulei de componenţă şi totodată element specific al stilului trupei. La cea de-a doua ediţie a Festivalului Club A obţin locul 2 (prezentînd opera rock Soare şi foc); apar în compania Filarmonicii ieşene (premieră naţională pentru un grup rock). Se situează pe locul 1 în referendumul revistei Săptămîna, la secţiunea „formaţii rock“. Piesa Cadrane ocupă locul 1 la secţiunea „şlagăre“, Nancy Brandes locul 1 la secţiunea „pian, orgă“ (din 20 de nominalizări), Ovidiu Lipan locul 1 la „baterişti“ (din 15 nominalizări). Cîntecul pădurii şi Leopardul din Kilimandjaro (*cover) apar pe disc *single (1972). Grupul revine la Bucureşti o dată cu absolvirea conservatorului de către mai mulţi dintre membrii trupei. Marcovici este înlocuit de Gezá Bárany, acesta, la rîndul lui, de Bubu Vischi. Anul 1973 este mai nereprezentativ pentru activi tatea formaţiei, care-l pierde pe Dorobanţu, în locuit cu Mihai Muncioiu. Din mai 1974 Tudan se reintegrează grupului; la plecarea lui Nancy Brandes în străinătate, preia conducerea. Se realizează două discuri single cu piesele Imnul copiilor/Pădurea l-a gonit şi Pastorala/ Oameni de zăpadă. Alte două succese (în special ale postului de radio Iaşi) sînt Bumerangul şi Albastrul unei mări imaginare. Formula 1976 îi alătură pe Tudan, Nicky Dorobanţu, „Ţăndărică“, Mihai Muncioiu, ch., Nicolae Enache, p., Eugen Elvir Ţaţomir, trb. (mai tîrziu important impresar), Mihai Şercăianu, trp., Herman Werner, trp. În 1977 Dorobanţu pleacă din nou din grup (trece la *Cromatic); apare episodic Puiu Brek, drms. În turnee, trupei i se alătură tînăra solistă Suzana Georgescu. Sînt înregistrate piesele Drum în piatră (Tudan), Flori de timp (Do-robanţu), Scurtă privire asupra fructului, Vrei (Tudan); după fuga din ţară a lui „Ţăndărică“ (cu *Phoenix) grupul se desfiinţează. La cererea lui *Aurel Gherghel, Tudan pune bazele unui trio cu *Florin Ochescu, ch., şi Ion Cristi „Călare“, drms.; aşa s-a reformat Roşu şi Negru. Cîntă în *Cenaclul Flacăra, timp de patru (!) zile, acompaniindu-l pe *Vali Sterian; formula este cuplată cu doi membri de la *Progresiv TM: *Harry Coradini şi Ladislau Herdina (formează grupul Roşu şi Negru-Progresiv TM- 1977). În 1979, după plecarea lui Ochescu în armată, se colaborează cu *Adrian Ordean, ch., şi Liviu Hrişcu, drms., apoi cu Dorel Vintilă Zaharia şi Cornel Cristei. Orientarea repertorială devine foarte comercială: piesele Alfabetul, Hai acasă, Pseudofabulă explodează în *clasamente; Roşu şi Negru este formaţia momentului; Copilul şi soarele, Miracolul suprem, Pasărea iu birii (Tudan) cunosc difuzări intense; reîntors din armată, Ochescu reintră în formaţie (1984); grupul participă la Festivalul Internaţional de la Dresda (împreună cu Adina Cezar şi Liliana Tudor – mişcare scenică; sunetul, Dorian Ciubuc. Obţin Premiul I, Premiul Criticii şi Premiul Presei. Se efectuează turnee în URSS şi Cehoslovacia. În 1979 Herdina se reîntoarce la Timişoara. Coradini se alătură Mondialului. Sînt editate patru discuri. Colaborează cu Progresiv TM. În 1989 Ordean pleacă din formaţie; noii coechipieri sînt Emanuel Gheorghe şi Florin Ionescu (ulterior la *Orchestra Direcţia 5), Cristian Marinescu; în 1991 activitatea încetează, fără să se fi anunţat oficial dizolvarea trupei. Tudan, Cristian Marinescu şi Adrian Constantinescu pun bazele unui studio de înregistrări pentru uz propriu.

Pseudofabulă (1984); Roşu şi Negru 2 ( 1986); Roşu şi Negru 3 (1987); Progresiv TM – Roşu şi Negru