The Byrds

grup *folk-rock din Statele Unite, format în 1964 la Los Angeles

Grupul fiinţează din 1964 sub numele de The Jet Set; pînă la The Byrds va exista o scurtă etapă în care titulatura formaţiei este Beefeaters; înainte de 1964 McGuinn a activat la Limeliters şi Chad Mitchell Trio, Hillman a cîntat cu Green Grass Group, Clarke este un ex-New Christy Minstrels. Formula de constituire din 1964 s-a dorit o replică dată formaţiei *The Beatles, manierei de interpretare The Beatles. La recomandarea jazz-manului Miles Davis, casa Columbia Records îi angajează sub contract. La începutul anului următor realizează Mr. Tambourine Man, pe cunoscutele versuri ale lui *Bob Dylan; discul atinge milionul de exemplare vîndute şi domină *clasamentele engleze şi americane, Timp de doi ani se vor edita discuri *single cu impact artistic şi comercial: Turn! Turn! Turn!, Eight Miles High, So You Want To Be A Rock’n’Roll Star ş.a. În martie 1966 Gene Clark părăseşte formaţia; grupul îşi continuă activitatea în formulă de cvartet; realizează albumul Fifth Dimension. Stilul The Byrds este definit acum printr-o mixtură de folk-space rock şi jazz - o muzică foarte accesibilă. În 1967 David Crosby părăseşte trupa; pentru înregistrările următoare, nucleului de trio i se adăugă muzicieni de studio. Gene Clarke revine pentru o scurtă perioadă; pleacă apoi la grupul Dillard and Clark. Pentru realizarea *LP-ului Sweet heart Of The Rodeo sînt solicitaţi bateristul Kevin Kelley şi chitaristul-vocalist Graham Parsons; albumul păstrează etosul *country-rock, binevenit în contextul excesului de *muzică psihedelică de pe piaţa muzicală; consolidează o manieră care va fi modelul de mai tîrziu pentru *The Eagles. În octombrie 1968 McGuinn era singurul membru fondator rămas în grup; din formulă fac parte Clarence White, ch., John York, bas, Gene Parsons, drms. Activează pînă în 1972, cînd McGuinn regrupează formaţia originară pentru înregistrarea unui nou album; LP-ul nu face o impresie deosebită; The Byrds se dizolvă definitiv. A fost un an dezastruos pentru grup; White şi Parsons mor în condiţii tragice. Pînă către finalul deceniului al optulea, McGuinn încearcă o supravieţuire artistică solo, în duo sau trio cu foştii coechipieri; succesul de altădată nu se poate reedita. În urma apariţiei unui set de patru CD-uri, realizat în 1990 sub îndrumarea lui McGuinn, grupul este introdus în *Rock and Roll Hall of Fame. Sound-ul The Byrds a avut o importanţă apreciabilă în evoluţia şi definirea artistică a grupurilor The Eagles, *Fleetwood Mac, *R.E.M.

Mr. Tambourine Man (1965); Turn! Turn! Turn! (1966); Fifth Dimension (1966); Younger Than Yesterday (1967); Greatest Hits (1967); The Notorious Byrd Bro thers (1968); Sweetheart Of The Rodeo (1968); Dr. Byrd And Mr. Hyde (1969); Ballad Of Easy Rider (1969); The Byrds (1970); Byrdmaniax (1971); Farther Along (1972); Best Of The Byrds, vol. 2 (1972); The Byrds (1973); Preflyte (1973); Singles 1965–67 (1980); The Byrds (1990) Roger McGuinn solo: Roger McGuinn (1973); Peace on You (1974);Roger McGuinn And Band (1975); Cardiff Rose (1976); Thunderbird (1977); Back From Rio (1991)Gene Clark solo: Two Sides Of Every Story (1977); Echoes (1991); Looking For A Connection (1994)McGuinn, Clark şi Hillman: McGuinn, Clark And Hillman (1979)McGuinn şi Hillman: City (1980)