The Grateful Dead

grup *rock din Statele Unite, format în 1965 la San Francisco

Se lansează cu un repertoriu foarte divers, abordînd o mare varietate de genuri: *country, *folk, *blues, *cover-uri rock; creierul trupei, Jerry Garcia, şi-a început activitatea muzicală la 15 ani, angajat chitarist în trupe de folk, *bluegrass şi rock (Uptown Jug Campions, The Warlocks). În 1965 îşi iau numele The Grateful Dead, ales din textul unei rugăciuni egiptene; devin nelipsiţi la balurile şi petrecerile frecventate în special de publicul avid de droguri. În 1966 grupul încheie primul contract discografic cu compania MGM; realizările sînt mediocre, înregistrările sînt scoase pe piaţă mult mai tîrziu; discografia oficială a grupului este cea editată de Warner Bros. Records. După apariţia albumului de debut, colaborarea cu Warner Bros. Records a traversat momente neplăcute. Nemulţumit de maniera în care se realizau înregistrările, Garcia întîrzie mult în studiouri, experimentează tehnici de captare a sunetului trupei (dorit cît mai aproape de atmosfera realizată în concert); cheltuielile de studio se ridică la peste 100 000 $, iar compania le revendică formaţiei. În 1967 şi 1969 The Grateful Dead vor participa la Festivalul de la Monterey şi la Festivalul „Woodstock“. Trupa are o popularitate extinsă; grupuri enorme de fani se deplasează la toate concertele programate, indiferent de locul de desfăşurare a acestora. În 1972 Keith Godchaux, kybds., se alătură trupei (McKernan, alcoolic, îşi pierde viaţa după realizarea albumului Europe ’72). În 1974 The Grateful Dead îşi încetează temporar activitatea, componenţii ei îndreptîndu-şi atenţia către proiecte solo; turneele se reiau în 1976. La finele deceniu lui Brent Mydland preia la clape, locul lui Keith Godchaux. Renumiţi pentru uşurinţa cu care acceptau concertele de binefacere, The Grateful Dead susţin un concert de ample proporţii la piramide (1978), în beneficiul Departamentului de Antichităţi al Egiptului. Din 1981, timp de şase ani nu se mai realizează înregistrări noi. Dead face turnee cu *Bob Dylan; *LP-ul Dylan And The Dead cuprinde cele mai bune înregistrări din aceste concerte (este atît un disc *Bob Dylan, cît şi unul The Grateful Dead). Starea lui Garcia, dependent de droguri şi grav bolnav de diabet, creează mari probleme; recuperat în urma unui tratament intensiv, reapare împreună cu grupul în 1987, realizînd albumul In The Dark (*US Top locul 6). Evoluţiile publice ale formaţiei în perioada următoare devin teatrul unor violenţe fără precedent, create de drogaţii prezenţi în număr mare la concerte; Mydland însuşi îşi pierde viaţa la începutul deceniului, din cauza unei supradoze; este înlocuit de Vince Welnick. Celebrul pianist *Bruce Hornsby se alătură adeseori în concert grupului; în 1992 Garcia este nevoit să se retragă, din aceleaşi vechi motive de sănătate. La 9 iulie 1995 la Chicago are loc ultimul concert The Grateful Dead. Garcia se internase la Betty Ford Center pentru a se fortifica în vederea turneului de toamnă; va deceda însă la cîteva zile după aniversarea vîrstei de 53 de ani, în urma unui atac de cord. La aflarea ştirii, o mulţime de oameni s-au adunat pe străzile Haight şi Ashbury, în Golden Gate Park, leagănele mişcării hippy, omagiindu-l pe artist. După o serie de tatonări referitoare la persoana care ar fi putut să-l înlocuiască pe Garcia în grup (una dintre propuneri îl viza pe Carlos Santana), hotărîrea trupei este retragerea din activitate. Anunţul oficial este datat 1996. The Grateful Dead este (probabil) formaţia cu cele mai multe discuri *live pirat (la fiecare concert rezervau locuri speciale pentru cei care doreau să înregistreze!).

The Grateful Dead (1967); Anthem Of The Sun (1968); Aoxomoxoa (1969); Live Dead (1970); Workingman’s Dead (1970); American Beauty (1970); Grateful Dead (1971); Europe ’72 (1972); History Of The Grateful Dead vol.1 (1973); Wake Of The Flood (1973); Grateful Dead From The Mars Hotel (1974); Skeletons From The Closet (1974); Blues For Allah (1975); Steal Your Face (1976); Terrapin Station (1977); What A Long Strange Trip It’s Been: The Best Of The Grateful Dead (1977); Shakedown Street (1978); Go To Heaven (1980); Reckoning (1981); Dead Set (1981); In The Dark (1987); Built To Last (1989); Dylan And The Dead (1989); Without A Net (1990); One Of The Vault (1991); Infrared Roses (1991); Two From The Vault (1992); Dick’s Picks (1993); Grayfolded (1999); Nightfall Of Diamonds (2001); Postcards Of The Hanging: The Grateful Dead Perform Songs Of Bob Dylan (2002). Jerry Garcia solo: Garcia (1972); Hooterol (1972); Live Of The Keystone (1973); (Compliments Of) Garcia (1974); Old And In The Way (1975); Reflec tions(1976); Cats Under The Stars (1978); Run For The Roses (1982); Almost Acoustic (1988); Keystone Encore vols. 1 & 2 (1988); Jerry Garcia/David Grisman (1991); Jerry Garcia Band (1991); Not For Kids Only (1993)