1. „Sheep” (de pe albumul „Animals” – Pink Floyd, 1977)
Oile, evident, sunt folosite pentru a-i reprezenta pe oamenii fără minte, mânați ca o turmă. Inițial, piesa se intitula „Raving And Drooling”, dar apoi i s-a modificat titlul, pentru o mai bună adecvare la spiritul albumului. Ciudățenia face ca „Sheep” să fi fost inspirată de protestele londoneze din 1976, dar și de faptul că Roger a fost părăsit de prima sa soție în mijlocul unui turneu. Waters s-a prins că relația sa cu iubita din primii ani de viață, Judy Trim, s-a încheiat când a sunat acasă de la un hotel din Seattle și a răspuns o voce de bărbat. Waters e acum la a cincea căsătorie: prima a fost cu Judith Trim (cu care a fost însurat între 1968 și 1975), a doua cu Carolyne Christie (1976-1992), a treia cu Priscilla Phillips (1993-2001), a patra cu Laurie Durning (2012-2015), pentru ca toamna trecută să se însoare cu Kamilah Chavis.
2. „Is This The Life We Really Want?” (de pe albumul omonim, Roger Waters, 2017)
O piesă politică, dând titlul albumului după un poem scris de Roger în 2008. În esență, după cum constată Consequence of Sound, „e o distilare a mesajelor antifasciste, antiimperialiste și antilăcomie cărora le dă glas din era Pink Floyd”. Waters e conștient că publicul nu adoră opțiunile sale politice, de aceea și difuzează în debutul concertelor din turneul său actual mesajul preînregistrat: „Dacă sunteți dintre cei care zic „îmi place Pink Floyd, dar nu suport politica lui Roger Waters”, ați putea să plecați naibii la bar încă de pe acum!”. „Billboard” remarcă însă două adevăruri despre Waters: „Vizualurile și arta sa muzicală rămân la fel de vitale, oportune și viguroase ca totdeauna. Iar dacă cineva îți vorbește despre politică două ceasuri, va sfârși prin a-ți spune ceva care să te facă să vrei la bar”.
3. „Two Suns in the Sunset” (de pe albumul „The Final Cut” – Pink Floyd, 1983)
O piesă compusă în 1982 de Roger Waters, despre pericolul unui cataclism nuclear („Soarele e la Răsărit, deși ziua s-a încheiat)”. Așa cum își amintește Waters, „descrie un război nuclear – reminiscențele paranoiei despre un conflict nuclear din anii ’60 – și ideea că ar putea fi sfârșitul vieții”. Roger a dezvăluit că „Two Suns in The Sunset” e una dintre bucățile în care Nick Mason a fost înlocuit la tobe cu Andy Newman, baterist de repetiții.
4. „Déjà Vu” (de pe albumul „Is This the Life We Really Want?”, Roger Waters, 2017)
Inconfundabil sound pinkfloydian – până și riff-ul e referențial, făcând trimitere la „Pigs On The Wing” de pe albumul „Animals”. Waters susține că jumătate din piesă poate fi ascultată, cealaltă e pe jos, picată în cabina de montaj după intervenția producătorului Nigel Godrich.
5. „Wish You Were Here” (de pe albumul omonim, Pink Floyd, 1975)
Roger dedică această melodie regretatului Syd Barrett, omagiat și de Nick Mason la București în iunie, când Nick Mason's Saucerful of Secrets a închinat memoriei celui care a fost Syd Barrett mai bine de un sfert din setlist. E una dintre puținele piese compuse împreună cu David Gilmour și cântate de Roger Waters după plecarea sa din Pink Floyd. Și e una dintre piesele care îi permit lui Waters să sublinieze rolul său în istoria muzicii și în cea a unei formații alături de care n-a mai putut continua. „Wish You Were Here” s-a bucurat de succes și fără Roger – în 2012, la ceremonia de închidere a Jocurilor Olimpice de vară de la Londra, a fost interpretată de Nick Mason, alături de Ed Sheeran, Richard Jones de la The Feeling și de Mike Rutherford de la Genesis. Săptămâna următoare, piesa ateriza în topul britanic pe locul 34, iar orginalul – pe 68!
La mulți ani, Roger Waters!
Text: Horia Ghibuțiu.
Foto: Getty Images/ Guliver.
