Vestea stagiunii actuale: Marcel Iureș, cel mai important actor din istoria teatrului independent de la noi, joacă la Teatrul Național din București, în rolul titular din „Creatorul de teatru”, piesa dramaturgului austriac Thomas Bernhard, în regia lui Alexandru Dabija. Am văzut aseară premiera și consider o necesară reverență faptul că prima scenă a țării găzduiește spectacolul din 2001 al regizorului Alexandru Dabija, montare care avea să devină o ars dramatica pentru primul teatru independent cu sală proprie din România, Teatrul ACT, și avea să-i aducă actorului Marcel Iureș premiul UNITER în 2002.
De aseară, de când am citit caietul-program al TNB pentru acest spectacol, mi-e foarte greu să mă opresc din râs. Căci, iată ce răspunde regizorul Alexandru Dabija când e întrebat cum își explică faptul că în România sunt atât de puține spectacole după piesele lui Bernhard, socotit unul dintre cei mai mari scriitori de limbă germană: „Bernhard se înscrie, alături de – între alții – Harold Pinter și Samuel Beckett, într-o listă lungă de autori „nu prea jucați la noi” din pricina diferenței mult prea mari de IQ dintre creatorii noștri de teatru și sus-numiții autori”. Mai râd, după ce am văzut „Creatorul de teatru”, și de posibilitatea ca niște jurnaliști care vor vedea spectacolul să-l descopere pe Marcel Iureș și să-l întrebe tâmpenia clasică și recurentă: cum e să joci cu Bruce Willis, Colin Farrell, Brad Pitt, Antonio Banderas sau Tom Cuise? Știu ce mi-ar plăcea să răspundă actorul pe care am avut privilegiul să-l cunosc pe când lucram la „Morning Glory cu Răzvan Exarhu”: dacă ești bun, e ușor. Multe vedete internaționale abia dacă miros câtă actorie a mâncat actorul român internațional provenind din Băilești. Cred sincer că IQ-ul ridicat stă și la baza harului cu totul special al lui Marcel Iureș, grație căruia a dezvoltat o tehnică a zicerii expresive. Ai vrea să-i colecționezi fiecare dintre replicile spuse pe scenă, fiindcă sunt unice, au propria lor viață, reverberează din fiecare silabă iuțită sau tărăgănată artizanal. Căci Iureș cunoaște meșteșugul cum respiră și respiră meșteșugit, întru gloria unei arte a rostirii cuvintelor și a exploatării superioare a spațiilor dintre acestea.
Sigur că avem o problemă – deie Bunuțul ca numai astfel de probleme să avem: Iureș nu doar că joacă la Național, dar joacă prea bine. Nu s-a schimbat nimic de la data premierei din 2001, când Alexandru Dabija, pentru care a fost la fel de simplu să monteze acum spectacolul de acum două decenii, își caracteriza astfel prietenul, întrucât vorbim despre una dintre cele mai faine prietenii artistice: „Nu cred că există un moment mai propice în arta românească pentru a vorbi despre actor şi nu cred că există un actor mai potrivit pentru a vorbi despre NIMIC decât cel mai ajuns actor român al momentului”. Iureș și Dabija aduc la cel mai mare teatru de stat un mare spectacol al teatrului underground din România, iar sângeretele care se face în fiecare marți în Utzbach-ul uitat de Dumnezeu și-a păstrat o savoare uluitoare. Hai că iar s-a ajuns cel mai ajuns actor român al unui moment care durează de decenii. Dacă ești creator de teatru, e ușor.
- „Creatorul de teatru” de Thomas
Bernhard se joacă la TNB. Traducere: Alexandru Dabija. Regie:
Alexandru Dabija. Scenografie: Gabi Albu. În distribuție: Marcel Iureș,
Alexandru Bindea, Ana Ciontea, Alexandra Sălceanu, Lucian Iftime, Afrodita
Androne, Victoria Dicu.
- Foto: Florin Ghioca
Horia Ghibuțiu
