Ștefan Tivodar (Sunete)
Punem Internetul la treaba și învățăm împreuna mai multe despre singura trupă virtuală din lume în componența căreia se află un basist satanist, un solist vocal buddhist, un toboșar al cărui trup e posedat periodic de fantomele unor rapperi din Lumea de Dincolo și o chitaristă antrenată în secret de guvernul japonez spre a deveni un super-soldat.
Cursorul clipește, curios, așteptând povestea să curgă din vârfurile degetelor mele. Sunt la fel de curios precum cursorul în cauză, pentru că habar n-am unde va duce călătoria de care taman v-ați apucat, alături de mine. Suntem în plină epocă digitală, ar trebui să citiți „paginile mele” despre cea mai de succes formație virtuală iar mie nu-mi vine în minte a vă spune nicio poveste despre ei.
Mă voi întoarce spre Internet pentru povestea asta. Gorillaz sunt o trupă virtuală, născută din pasiune pentru muzică și colaborări inedite aproape în aceleași vremuri cu Internetul așa cum îl știm noi azi. Gorillaz oferă cântece reale, dar sunt (la urma urmelor) doar megabiți, o înșiruire de 0 și 1. Cursorul se plimbă, voios, de pe un rând pe altul. Mi-am găsit povestea.
Habar n-am ce fel de browser folosesc Damon Albarn sau Jamie Hewlett și nici nu cred să aflu răspunsul prea curând. Ce știu eu e că mie-mi place Chrome și exact asta am de gând să folosesc acum. Voi deschide o pagină nouă, voi accesa Google search și când toate sunt încărcate și pregătite, am să tastez următoarele: „Are Gorillaz...”. Sunt tare curios să aflu rezultatele.
Are Gorillaz satanic?
Presimt că povestea asta e interesantă, așa că merg mai departe pe urma poveștii până la un topic din Yahoo! Answers. Credeam că întrebarea e o glumă, dar se pare că cineva era cât se poate de serios în a afla răspunsul. Motivul? În nenumărate interviuri, basistul imaginar Murdoc Niccals se declară admirator al Diavolului. Internetul a făcut multe lucruri bune pentru Umanitate dar e doar un simptom al nevoii de nestăvilit a oamenilor de a se transforma, de a-și asuma o nouă identitate atunci când lumea reală nu mai e suficientă. Pe Facebook poți s-o iei oricând de la zero, la adăpostul miilor de forum-uri online poți să fii întocmai așa cum ți-o cere fantezia. Poate că nu-i prea simplu să recunoaștem asta, dar într-un fel cu toții facem parte din Gorillaz. Oricare dintre noi, cei care viețuim astăzi în lumea Internetului, avem un alter-ego virtual care nu ne seamănă absolut deloc, deși ne poartă uneori numele. Dependența de lumea virtuală e uneori imposibil de învins, aproape nenaturală. Nu suntem (prea) departe de ziua în care virtualul va lua locul realității - atunci, simpatiile religioase ale unui personaj fictiv ar putea cântări mai mult decât ne închipuim acum. S-ar cuveni să ne bucurăm cu toată inima la gândul că acele vremuri n-au sosit încă.
Are Gorillaz british?
Depinde cum privești problema. Toată lumea e la curent cu faptul că 2-D, Murdoc Niccals, Russel Hobbs și Noodle sunt doar plăsmuiri digitale ale britanicului Jamie Hewlett și că muzica trupei se naște din inspirația unui alt artist englez, Damon Albarn. E asta oare de ajuns pentru a primi o „cetățenie”? O scurtă călătorie subiectivă prin istoria muzicală a trupei mă face să cred că răspunsul e „nu neapărat”. Albarn a făcut din Gorillaz proiectul sau de maturitate artistică, cristalizând dilemele și nesiguranțele englishmanului din anii ‛90 într-o nouă formă, universală. Dacă „hanging on in quiet desperation is the English way” (vorba distinsului Roger Waters), atunci Gorillaz sunt mai de grabă americani în cuget și-n simțire. Muzica Gorillaz e energică, plină de culoare și ritm iar versurile te-ndeamnă să-ți construiești în jurul lor propria poveste în loc să-ți bați capul spre a descoperi ce vrea să spună poetul. It’s easy like Sunday morning, it’s not british (almost) at all.
Are Gorillaz real?
Da, Gorillaz sunt o trupă adevărată, în ciuda faptului că membrii ei sunt personaje animate generate pe calculator. Gorillaz e mai mult decât un proiect muzical solo Damon Albarn post-Blur (că veni vorba, oare Blur vor mai reveni vreodată în lumina reflectoarelor?). E perfect posibil să ajungeți pe urma cursorului meu, așa că sunteți la curent și n-are niciun rost să deschidem din nou subiectul valorii muzicale a proiectului în contextul primului deceniu al secolului 21.
