În octombrie, i-am întâlnit pe băieții de la Sinoptik, o trupă ucraineană de rock din Donbas, pentru a vorbi despre impactul războiului asupra artiștilor ucraineni. Am rămas în legătură și după ce au continuat turneul „European Aid Tour”. Acum câteva zile, am stabilit cu Dmitri Afanasiev-Gladkih, solistul și chitaristul formației, să stăm de vorbă despre ce se mai întâmplă în viața lor și despre deznodământul turneului.
A fost destul de greu să ne sincronizăm. Din câte am înțeles de la Dima, după cum îi spun prietenii, penele de curent sunt destul de imprevizibile și durează, dar mă bucur că am apucat să vorbim și că toți membrii formației sunt bine, iar familiile lor sunt în siguranță.
Fiind urmăritor avid al paginilor lor de pe rețelele sociale, am aflat de nașterea a ceea ce ei au intitulat „Live From Shelter”, o cântare scurtă și energică între raiduri aeriene dintr-un adăpost. Cu toate că, pentru mulți, vestea pare una tristă și înspăimântătoare, Dmitri mi-a vorbit cu mult drag despre cum au înregistrat cântecele.
Întârzierea de la graniță i-a salvat de o rachetă
Hei! Cum ești?
Dmitri Afanasiev-Gladkih: Hei! Sunt bine. Am găsit un loc cu electricitate. Suntem pe drum acum. E o nebunie.
Mă bucur să te știu bine. Unde ești acum?
Sunt în Kiev. După vom porni din nou. Nu știm exact destinația. Deocamdată, ne luăm echipamentele și încercăm să le căutăm un loc sigur. Electricitatea e oprită aici în anumite intervale și penele țin de la trei până la șapte ore câteodată. De regulă ne țin de la șase la nouă dimineața.
Sună atât de complicat.
E destul de complicat. Locurile diferite presupun situații diferite.
Așa e. A trecut ceva timp de când am vorbit ultima dată. Ați fost aici în cadrul turneului pentru strângere de fonduri, „European Aid Tour”. Cum a decurs restul turneului?
Minunat! (Râde mulțumit)
Mă bucur tare să aud!
(Chicotind) Da, totuși, în București am întâlnit cei mai faini oameni. Turneul a fost minunat. Am întâlnit mulți oameni mișto. În locurile în care nu mai cântaserăm înainte, am avut concerte în spații mici, dar toate au decurs foarte bine. Am avut o audiență totală de vreo 70.000 de persoane, deci a fost perfect, având în considerare situația în care ne aflăm.
Turneul avea ca scop strângerea fondurilor necesare pentru reparația acoperișului unui internat de copii, dacă îmi aduc bine aminte. Ați reușit să strângeți destui bani?
Da, am strâns mulți bani. Am reușit să reparăm internatul Korostîșev. Ți-am povestit când ne-am văzut în București că fusese bombardat. Am rezolvat problema asta. Am reușit să reparăm clădirea. Deci, totul arată bine acolo. Cu toate astea, mai avem de lucru la diverse probleme. Ei nu aveau curent decât șase ore pe zi, așa că am cumpărat generatoare, de exemplu. Mai trebuie să ne ocupăm de instalațiile de căldură și diferite alte lucruri.
(internatul Korostîșev, sursa: Facebook)
Îmi pare rău să aud prin ce au trecut cei mici. Totuși mă bucur că situația se îmbunătățește încetul cu încetul și că ați reușit să faceți ce v-ați propus la începutul turneului. Acum ceva vreme ați transmis niște vești de-a dreptul înfricoșătoare pe Instagram. O zonă din apropierea studioului vostru din Kiev a fost bombardată. Ați și înregistrat ceva foarte special, dar înainte de a vorbi despre asta, spune-mi câte ceva despre ziua aceea.
Suntem extrem de recunoscători că nu eram în zonă când s-a întâmplat toată nebunia. Eram pe drum înapoi spre Kiev. Prietenii mei m-au sunat și m-au anunțat „Hei, avem probleme!”. Racheta explodase undeva pe la 100 de metri de studioul nostru. Abia când am ajuns, am înțeles cât de mare era dezastrul. Mulți oameni au murit în explozie. A fost... E greu să explic. De fapt, nici nu îmi doresc să explic în amănunt. Ideea e că nimic nu mai arată la fel. Multe clădiri au fost distruse, iar peisajul s-a schimbat radical. Dacă nu aveam întârzierea de două ore la graniță, cine știe ce pățeam.
Nici nu vreau să îmi imaginez, Dima.
Suntem incredibil de norocoși. Când am ajuns la studio, voiam să ne asigurăm că totul e în regulă și, din fericire, am avut doar probleme cu geamurile sparte, iar daunele au fost minore. Însă, problema majoră era că în apropierea impactului se mai afla și o uzină de electricitate, cam pe la 300 de metri de noi, deci nu eram în siguranță acolo. De fapt, știam încă din martie că nu suntem în siguranță acolo, tocmai din cauza distanței mici dintre studio și uzină. Gândește-te că am repetat acolo trei luni, aproape în fiecare zi, din iunie până în august. Suntem extrem de norocoși că eram plecați când zona a fost bombardată. Am riscat destul de mult. Nici nu știu ce vom face până in ianuarie – februarie. Sperăm să primim niște vești bune curând, pentru că nu știm absolut nimic. Nimeni nu știe nimic despre ce se va mai întâmpla! Noi doar ne facem treaba și încercăm să ne mutăm echipamentele. Nici nu știm încă unde, pentru că așteptăm să primim niște acte noi pentru trecerea graniței.
Da, mi-ai spus că vreți, tu și colegii tăi, să vă mutați din Ucraina.
Sincer să fiu, nu vrem să plecăm, dar nu avem cum să ne desfășurăm activitatea de aici. Nu avem cum să ajutăm. Nu putem înregistra albume pentru că nu avem studio, dacă găsim un spațiu pentru studio, nu e curent electric. Nu putem ajuta Ucraina din Ucraina. În orice caz, am programat niște concerte în Spania și Portugalia în ianuarie, așa că vom încerca să mai înregistrăm câte ceva acolo. Rămâne de văzut.
Am ascultat sesiunea „Live From Shelter” pe YouTube și, îți spun sincer Dima, e plină de energie și m-a mișcat ce ați făcut voi acolo, dar m-a și pus pe gânduri. Mă întrebam cum ați venit cu ideea și cum ați înregistrat „Live From Shelter”?
Asta a fost partea ușoară, de fapt. Sunt producător de muzică. Înțeleg cum să înregistrez în orice loc cu minimum de resurse. E ca și cum aș picta pe pânză. Nu am nevoie de un studio mare și scump, cu aparatură de sunet performantă. Pentru mine, a fost ceva mai interesant să înregistrez în locul ăsta ciudat. Eram adăpostiți într-un subsol.
Circumstanțe ciudate, de asemenea.
Noi am luat cât echipament am putut, și l-am dus într-un subsol. Am aranjat cumva toate sculele pe acolo și le-am zis băieților „Ok, avem o sală mică din beton unde putem să cântăm, dar imaginați-vă că suntem la un concert live”. Am avut multă energie.
S-a văzut. Ați transmis asta foarte bine.
Și am filmat și am înregistrat dintr-o singură încercare. Nu ne-am gândit să facem mai multe duble sau să reluăm dacă greșeam. Noi doar ne-am luat lucrurile și am început să cântăm. Sunetistul nostru, Damian, a sugerat să și facem și un videoclip, așa că a filmat cântarea cu telefonul. A fost extrem de simplu. Și cred că a ieșit foarte bine, având în vedere faptul că am făcut totul dintr-o dată. După, am avut la dispoziție doar o oră să ajustez sunetul, în micul meu studio de acasă. Toți am fost mulțumiți de ce a ieșit când ne-am uitat la filmarea finisată. Știi, Irina, cum e, atunci când te pregătești mult pentru ceva și vrei să iasă perfect, adesea nu funcționează. Chiar cred că în filmarea asta avem acea energie specială.
Identitatea voastră artistică strălucește într-adevăr în „Live From Shelter”. Și cred că ai dreptate. Când pui presiune pe ceva, de regulă, nu iese conform planului. V-a ieșit ceva foarte mișto pentru că doar ați vrut să cântați și să transmiteți un mesaj. E impresionant.
Da, nu prea ne-a mai păsat dacă iese bine filmarea sau dacă ne auzim bine pe înregistrare. La început, nici nu voiam să lansăm înregistrarea, voiam să facem ceva pentru noi, ca amintire despre ce s-a întâmplat. Când i-am arătat managerului nostru filmarea, ne-a încurajat să o publicăm.
Am citit că acest mini album se poate cumpăra online. În fond, tot o strângere de fonduri e pentru diferite cauze, nu?
Da, desigur. Cam tot venitul nostru merge către cauze caritabile în perioada asta, fie că vine din concerte sau înregistrări. Sigur, trebuie să ne acoperim și noi costurile, dar în rest donăm pe cât de mult posibil pentru familii afectate, refugiați și copii. Încercăm să ajutăm cât de mult putem. În turneu am înțeles că Universul îmi întoarce favorul. Când făceam un bine, eram și eu ajutat. Am întâlnit foarte mulți oameni buni în turneu. Ei m-au ajutat, atât pe mine, cât și pe familia mea. Mi-au ajutat și părinții. Mama și tata sunt acum în Germania. Asta e o poveste interesantă. Am avut o săptămână de pauză, iar sora lui Dmitri (Sakir), basistul nostru, ne-a propus să mergem în vizită la ea, în Germania, într-un orășel foarte mic, cu doar 6.000 de locuitori. Imaginează-ți. Comunitatea a fost foarte primitoare cu noi. Nu ne-au cerut nimic, sunt oameni extrem de generoși și foarte punctuali. Ne-au și scris un program cu orele la care se servește masa. Irina, imaginează-ți ce drăguți au fost cu noi! Am încercat să le spunem să nu se deranjeze, dar au insistat și a fost o experiență foarte plăcută. Fiind o comunitate mică, ne-am făcut rapid prieteni acolo. Lumea ne-a rugat să le cântăm. Am făcut un concert acustic și unul electric și, de ambele dăți, sala a fost plină.
E atât de interesant că ați fost rugați să faceți concerte. Că oamenii v-au oferit un spațiu și v-au propus ei să cântați. Mai ales în contextul în care, așa cum mi-ai spus, adesea, concertele se plănuiesc cu luni înainte și, de regulă, artistul vine cu propunerea. E foarte frumos că v-au oferit ajutorul ăsta.
Da, a fost minunat cum s-au organizat. A venit multă lume. S-au strâns donații la intrare și am trimis bani în Ucraina. Însă partea cea mai bună a fost că o familie de acolo s-a oferit să îi cazeze pe ai mei. În Ucraina, unde locuiesc părinții mei, lucrurile începeau să devină din ce în ce mai complicate. Dar acum se află în Germania și sunt foarte recunoscător.
Ce bine că poți răsufla ușurat.
Da, sunt liniștit că toată familia mea e în siguranță. Trebuie și eu să mă mențin în siguranță pentru ei.
Mă bucur foarte tare să aud! Rămâi în siguranță și sper să ne mai auzim curând!
Nu îți face griji! Suntem curajoși. Mă bucur că am reușit să vorbim!
„Live from Shelter” este un mini album înregistrat în circumstanțe greu de imaginat și care debordează de o energie pe care rar o simțim.. „Magia poate fi găsită întotdeauna în cele mai uimitoare locuri și chiar și în cele mai dificile momente”, declară Sinoptik pe pagina lor oficială. Înregistrarea a fost realizată la capătul unui raid aerian, după ce alarmele s-au oprit. Au avut la dispoziție o oră și jumătate să își mute echipamentul în subsolul unei clădiri industriale din Kiev și să înregistreze.
Albumul se poate cumpăra online aici. Fiecare achiziție sprijină familiile și copii din Ucraina prin intermediul Sinoptik Ukraine Aid Delivery.
