de Ioan Big
Cu ani în urmă, Ozzy Osbourne l-a reclamat pe medicul care i-a prescris într-un singur an 13,000 de doze din 32 de droguri pentru a-l scăpa de dependenţa de... droguri, ce jalona în combinaţie cu alcoolul existenţa agitată a heavy-rockerului încă de la debutul cu Black Sabbath. După jumătate de secol de excese, este un miracol că ‘Prinţul Întunericului’ e încă în viaţă, mai ales că, în ultimul timp, semnele funeste au devenit frecvente - boala Parkinson, pneumonia, intervenţiile chirurgicale după accidentul casnic - şi fiecare apariţie părea să aibă caracter testamentar, de la turneul The End cu Sabbath, la cel sugestiv intitulat No More Tours. Cu toate astea, asumându-şi postura de “pacient”, prizonier în celula propriei minţi, Ozzy continuă să ne cânte şi să se descânte: ‘I’ll never die / ‘Cause I’m immortal’!
În 2023, până ca Ozzy să împlinească 75 de ani, albumul său Patient Number 9 este un favorit la câştigarea de premii Grammy pe 5 februarie, fiind nominalizat la patru categorii, ‘Best Rock Album’, ‘Best Metal Performance’ pentru Degradation Rules, ‘Best Rock performance’ şi ‘Best Rock Song’ (Patient Number 9), şi reprezintă un must-listen cap-coadă, până la ultimul acord de pe Darkside Blues, a 13 piesă de pe acest al 13-lea album solo, dar şi un must-see, pentru că videoclipul piesei ce dă titlul LP-ului este regizat de legendarul artist de comics-uri Todd McFarlane (Spawn, The Amazing Spider-Man), în tandem cu M. Wartella, notoriul cartoonist newyorkez de la The Village Voice, şi conţine o serie de desene create chiar de Ozzy, animate pentru ilustrarea solo-ului de chitară al regretatului super-chitarist Jeff Beck, recent decedat pe 10 ianuarie.
Universul delirant al lui Ozzy Osbourne este memorabil inclusiv prin fauna all-star care îl populează, alaturi de vechi “rezidenţi” precum Tony Iommi şi Zakk Wylde, nume esenţiale pentru evoluţia Rock-ului contemporan acceptând să devină “pacienţi” alături de Ozzy: Robert Trujillo (Suicidal Tendencies, Metallica), Duff McKagan (Guns N’Roses), Mike McCready (Pearl Jam), Chris Chaney (Jane’s Addiction), Chad Smith (Red Hot Chili Peppers), John Homme (Queens of the Stone Age) şi, nu în ultimul rând, un alt dispărut prematur, Taylor Hawkins, de la Foo Fighters. Extraordinara surpriză o constituie însă prezenţa lui Eric Clapton, care, pe One of Those Days, ne aduce aminte de energia pe care o degaja în perioada Cream şi nu de cea Tears in Heaven, fiindcă pe Patient Number 9, Osbourne are o perspectivă radical diferită, împrumutată ca expresie de la Neil Young: “Better to burn in Hell than fade away”. Aşa cum o spune chiar el, Ozzy e nemuritor. Indiferent cât va mai reuşi Rockerul să fenteze Moartea, personajul său, Pacientul 9, va rămâne viu în memoria noastră.
Renumitele premii vor fi decernate la Los Angeles, pe 5 februarie, în cea mai importantă noapte din industria muzicală.
