Duminică, în clubul Mojo, a avut loc un eveniment de muzică rock la care a participat și trupa Electric Humidity. Nu îi mai văzusem live pe băieți până atunci, însă am făcut cunoștință cu ei acum ceva timp, când au venit la radio pentru un interviu. Pe atunci, îmi povesteau că își doresc să facă show-uri cât mai mari, în spații mici, până își vor îndeplini visurile de a urca pe marile scene. Așadar, am fost curioasă să văd cum decurge un concert de-al lor.
Atmosfera din subsolul clubului, unde aveau să se țină concertele, era vioaie. Încăperea era plină de liceeni dinamici, care așteptau să înceapă prietenii lor să cânte. Am avut sentimentul că, într-un fel, toți aveau câte o conexiune, ba cu formațiile, ba cu alte grupuri prezente. Era multă agitație acolo, dar un fel plăcut și energizant.
Eu nu l-am crezut pe cuvânt în totalitate pe Adi, toboșarul, când mi-a povestit la interviu că susține concerte în chiloți. Pe când mă pregăteam să mă duc să caut un loc în mulțime, „Bikkini”, cum îi zic prietenii, și-a dat pantalonii și tricoul jos și le-a aruncat la loc sigur. El a urcat primul pe scenă, iar cât timp ceilalți membri își conectau instrumentele la amplificatoare și verificau ultimele detalii cu sunetistul, a început să facă atmosferă și să bată la tobe. Concertul a început o dată ce Andrei, chitaristul zis și „Kassan”, în spiritul rockului clasic, a strigat în microfon „Sunteți gata de distracție? Pavel, dă-i bice!”.
Electric Humidity are o abordare foarte nostalgică a sunetului lor. Sună a rock clasic, dar cu acel strop de nebunie și tinerețe. În plus, combină mai multe stiluri și influențe, de la garage rock, cum se aude în piesa „Halloween”, la stilul de baladă rock clasică prezentat în „Killswitch”. Deși sunt la început, explorează cu iscusință diferitele fețe ale rock’n’roll-ului și o fac în timp ce se distrează, lucru care s-a simțit din plin la concert. Mai mult decât atât, au personalități foarte puternice pe scenă. „Kassan” poate părea foarte liniștit și diplomat, însă pe scenă se schimbă total, debordează de energie, știe să facă intervenții cu publicul și cântă precis și agil la chitară. Toni ornează piesele cu accente jucăușe de funk la bas, în timp ce Adi părăsește tobele și sare în mulțime. Pavel ciulește urechi cu solo-uri colorate de chitară. O surpriză plăcută a fost și unul dintre foștii lor vocaliști care a fost invitat pe scenă, Teo Voican, care interpretează piesele cu putere și duce foarte frumos notele înalte.
Electric Humidity căuta de mult un vocalist și, în cele din urmă, l-au găsit. Povestea lui Matei Enache, zis și „Matthew”, despre cum a ajuns parte din trupă e destul de haioasă. Toni și Adi au avut o idee ceva mai diferită în ceea ce privește abordare căutării. S-au dus la RockStar Academy, un centru de cursuri de artă, și au lăsat un anunț acolo pentru băieții de la canto. Sunt foarte curioasă să îl văd pe „Matthew” în acțiune.
După o serie de piese originale, formația a făcut un mic omagiu și unor artiști pe care îi apreciază și care îi inspiră de mici. Tot subsolul a răsunat de Vița de Vie, Phoenix și Cargo.
Concertul Electric Humidity a fost un adevărat show mare într-un spațiu mic, plin de haz și energie. Mi-a plăcut să văd o gașcă mișto care nu se ia prea în serios, care se bucură de propria muzică și care știe să facă atmosferă. A fost o cântare revigorantă la care nu am știut dacă să râd sau să cânt cu ei.
Electric Humidity e formată din Pavel Chihai la chitară, Andrei „Kassan” Kannan la chitară, Antonio „Parchet” Iliosu la bas, Adrian „Bikkini” Burcică la tobe și Matei „Matthew” Enache la voce.
