Sâmbătă am fost la un eveniment care a găzduit unele dintre cele mai apreciate trupe de metalcore din underground-ul românesc. Am intrat în clubul Fabrica fix la începutul setului primei trupe din acea seară. În mare parte, am vrut să mă las surprinsă. Îmi place să descopăr trupe la concerte, pentru a vedea exact ce fel de artiști sunt și cum se conectează cu publicul. Am fost foarte încântată de experiența acestei serii de concerte.
Seara a pornit brusc și energic, pe muzica My Only Venus, o formație cu influențe puternice din nu metal, alcătuită în 2019. Cei doi soliști s-au completat foarte frumos, într-un stil autentic de nu metal, în timp ce instrumentele creau breakdown-uri și accente grele, tipice metalcore-ului.
Am ascultat pentru prima dată o trupă din Brașov, W3 4r3 Num83r5 (We Are Numbers), care m-a lăsat cu gura căscată. Formația cântă o muzică foarte grea, dar melodioasă, cu accente electronice foarte isteț strecurate în breakdown-urile de-a dreptul brutale. Toți membrii au captat individual atenția cu prezența lor scenică, iar felul în care solistul a comunicat cu publicul a fost comic și natural. Formația asta nu ne-a lăsat niciun moment de respiro între dat din cap, aplauze și chicote. Ne-a ținut energia la un nivel înalt pe tot parcursul cântării, aparent, fără a face vreun efort.
Evenimentul s-a încheiat cu formația principală a serii, Negative Core Project, care are 15 ani de activitate în spate. Trupa, trecută prin multe schimbări de stil și membri, cu un car de experiență în spate, a oferit unul dintre cele mai bine-închegate show-uri de metal la care am participat până acum. Momentul lor a insuflat o nouă atmosferă și un val proaspăt de energie în sală. Aceștia au lansat recent single-urile „Nacho Friend”, „KING” și „Doppelgänger”, pe care vă recomand cu căldură să le ascultați. Totuși, viața bate filmul. E greu să descriu câtă nebunie a fost în fața scenei în timpul concertului Negative Core Project.
Am lăsat la urmă trupa care a intrat a doua la evenimentul de sâmbătă, Taking Back August. Acum două săptămâni, tot în clubul Fabrica, am descoperit această trupă de metalcore din București, mai pe gustul meu. Băieții, vopsiți în negru pe brațe, cu părul vopsit argintiu, cântă un stil melodios, dar extrem de puternic, care are un efect imediat asupra publicului. Mi-au captat atenția instantaneu, de prima dată când i-am văzut live, iar de atunci i-am tot ascultat. Vocea lui Alex atinge o gamă largă de sunete. Cântă de parcă nici nu are nevoie să respire. Chitarele sună extrem de curat și dau o atmosferă unică pieselor. Solo-urile sunt creativ concepute și spectaculos executate. Vibrația jucăușă a basului se simte până în piept, iar ritmul tobelor e revigorant și iute. E o muzică isteț compusă, care îți fură imaginația.
Au avut un început în forță. Taking Back August s-a format în 2020, ca rezultat al fuziunii dintre două formații. De atunci a lansat primul EP, „The Devil’s Crown” (2021), cu single-ul „Welcome Home”, a urcat pe scenele de la Posada Rock Festival și Metal Gates. A cântat în deschidere pentru mai multe nume mari din lumea rock-ului precum Lord Of The Lost, E.M.I.L și Implant Pentru Refuz. Taking Back August înseamnă Alex Precup la voce, Claudiu Ene la bas, George Moței la chitară principală, Alex Iliescu la chitară ritmică și Gabriel Moroianu la tobe.
„Techirghiol e estetica noastră”
Am avut destul de multe curiozități, așa că am stat de vorbă cu ei despre stil, muzică și planuri. Așa cum am susținut prima dată când i-am menționat într-un articol, artiștii aceștia au o atitudine care vorbește de la sine, sunt pe scenă și vor să rămână acolo. Am încredere, mai ales după ce mi-au povestit cu atâta deschidere despre ambițiile lor, că vor ajunge departe.
Cum ați pornit acest proiect?
Taking Back August: Ne-am format din mai nimic, sincer. E, de fapt, o poveste lungă, dar vom fi discreți. În principiu, trupa asta trebuia să fie ceva complet diferit la început.
Tot ce știu e că veniți din două trupe diferite.
Taking Back August: Da, exact. Ne-am nimerit, din întâmplare, la o sală de repetiții. Din prima zi, ne-am mișcat foarte repede și ne-am lăsat în voia sorții. Ne-am și schimbat rolurile pe care le aveam în celelalte trupe. Am învățat, parcă peste noapte, cum să cântăm și la alte instrumente. Am trecut printr-o serie de rocade. Până la urmă, am rămas în formula asta.
Aveți un stil foarte ușor de recunoscut. De ce ați început să vă vopsiți cu negru pe brațe?
Taking Back August: Am cântat la un moment dat în Cluj, cu o trupă din Germania, Lord Of The Lost. Băieții ăștia aveau un stil mai aparte. Pe ei i-am văzut că se vopsesc pe corp. (Pe un ton comic) Și am zis să furăm ideea. Am vrut să adaptăm ideea asta pentru că ne-a plăcut mult. Cei de la Lord Of The Lost se vopsesc în mai multe culori, noi cu negru. Ei se și îmbracă foarte excentric, cu pantaloni scurți și mult sclipici. Noi la momentul ăla ne căutam o imagine. (Râzând) Așa că am decis că Techirghiol e estetica noastră.
Și care e procesul? Cum vă pregătiți?
Taking Back August: Ne punem mânuși. (Toată lumea râde) De fapt, am început mai recent să purtăm mânuși. (Pe un ton ironic) Am aflat acum vreo două luni că putem să ne punem mânuși, ca să nu stăm cu mâinile murdare. Vopseaua ne îngreuna și treaba, adică ne chinuiam să cântam cu degetele alunecoase și ne murdăream instrumentele. Sperăm că atunci când vom ajunge mari, vom putea lua cu noi o machieuză, care să facă treaba asta pentru noi. (Râzând) Adică vrem să arate și mai bine decât acum.
Din mulțime nu se vedea deloc rău.
Taking Back August: (Râzând) Adică, de aproape, arată nasol. Oricum, o altă problemă cu stilul ăsta e că uităm de vopsea și ne mai punem și mâinile pe față. Drept dovadă, uite-l pe George, are o pată pe față. Penultima dată când am cântat în clubul Fabrica, am ținut un moment comemorativ pentru Colectiv. Ne-am emoționat și ne-au dat lacrimile. Eram murdari de negreală pe mâini și ne-am șters la ochi. Ne-am mânjit cu negru pe toată fața. Trebuie să ne luăm o vopsea mai rezistentă. Deocamdată tot experimentăm.
Care au fost cele mai mari provocări de care v-ați lovit până acum în lumea underground?
Taking Back August: Cred că, atunci când cânți live, fără să te auzi. Am avut mai multe concerte cu probleme tehnice de felul ăsta. Am avut un concert anul trecut, iar sunetul pe scenă a fost teribil. Am cântat fără să ne auzim, parcă surziserăm. Dar, din câte am înțeles de la public, a sunat bine în mulțime. Instinctul ne-a ajutat mult.
V-a influențat cumva scena locală de rock underground?
Taking Back August: Nu, mai deloc. Noi am încercat să creăm ceva unic, să venim cu propriul nostru sunet. Nu ne-a influențat deloc scena locală. Pe noi ne influențează mai mult trupele mari, adică de la concertele lor ne tragem inspirația. Furăm meserie de la ele, asta înseamnă să fii artist. Trebuie să vezi ce fac formațiile care îți plac și să încerci să adaptezi anumite elemente la stilul tău.
Ce impact a avut răspunsul pozitiv al publicului față de muzica Taking Back August asupra voastră?
Taking Back August: Ne motivează foarte mult reacția publicului, ne ambiționează să tragem mai mult și mai tare pentru a face un show de calitate. E incredibil să vezi oameni care îți cântă piesele, ni se pare ireal. Am văzut acum, după concert niște povești pe Instagram, de la cineva care nu ne mai văzuse până acum, care a scris că s-a distrat de minune la cântarea noastră. Ne-a impresionat foarte mult. Îți crește inima în piept când te simți atât de apreciat.
Care ar fi o cântare pe care nu o veți putea uita vreodată?
Taking Back August: Am dori ca, în primă fază, să vorbim ca și cum am fi în viitor. Concertul cu Coma, de pe 7 aprilie, din Quantic, cred că va fi cel mai mișto. Dar până acum, credem că cel din Cluj cu Lord Of The Lost a fost cel mai memorabil. Pur și simplu ne-a marcat. Clujul e diferit față de București, parcă ești în altă țară acolo. Dar, întorcându-ne la concert, cu zece minute înainte de a urca pe scenă, eram la bar și ne uitam la public. Erau vreo 10-15 persoane în fața scenei. Ne resemnaserăm, știam că nu eram prea cunoscuți. Factorul de șoc a fost că, atunci când am urcat pe scenă, se adunaseră cam 150 de oameni. Se vedea că erau puțin sceptici și că nu știau la ce să se aștepte. Până la urmă a fost un concert foarte frumos, adică lumea intrase în atmosferă și se mișca împreună cu noi. Până la finalul concertului, se adunaseră cam 300 de persoane. Am fost șocați. Noi nu mai cântaserăm niciodată în Cluj și nimeni de acolo nu ne ascultase până atunci. Deci, îți dai seama ce mândri am fost că am reușit să strângem 300 și ceva de oameni. În plus, am avut timp o zi întreagă să facem probele de sunet și repetiții, ceea ce în București e imposibil. Încă un motiv de bucurie e că am deschis concertul pentru trupa care, a doua zi, a cântat în deschidere pentru Iron Maiden.
Cu ce vă diferențiați voi față de celelalte trupe din underground-ul românesc?
Taking Back August: Faptul că îmbinăm elemente pop cu metal. Albumul la care lucrăm acum va conține și multe accente de muzică electronică, dubstep, spre exemplu, combinat cu vocea caldă a lui Alex și părțile instrumentale grele pe care le facem. Încercăm să creăm o mică poveste în tot ce facem. Ne dorim să purtăm ascultătorii prin mai multe stări. Evităm să facem o muzică liniară și previzibilă. Cu asta ieșim în evidență față de orice altă trupă din România. Anumite persoane, datorită pregătirii pe care o au, sunt mai comozi în a fi mai artistici decât alții. Așa suntem și noi. Orice poate fi considerat artă, atâta timp cât știi să prezinți orice ca fiind artă. Foarte mult contează să știi ce îți place. Noi avem și o anumită imagine. În plus, am înțeles foarte bine de-a lungul timpului că nu contează doar muzica. Contează și mesajul și cum arăți și cum comunici cu publicul. Cei care vor doar să asculte muzică, stau acasă și ascultă în căști, nu plătești bilet doar pentru muzică, ci pentru un spectacol.
Unde vă vedeți în cinci ani?
Taking Back August: Cu un turneu în Europa făcut. E un scop destul de realizabil. La cum ne-am dezvoltat în ultimii doi ani, un turneu european chiar nu pare a fi departe. Chiar de la început, când ne-am format trupa din mai nimic, am reușit să atingem un public destul de mare. Sau, dacă suntem mai optimiști de atât, peste cinci ani vom fi terminat un turneu în America. În Europa sperăm să facem un turneu la anul, iar în America, peste vreo doi-trei ani. Totuși, mai presus de toate, nu va conta unde vom cânta, atâta timp cât o vom face împreună.
Fotografiile și videoclipul „The River” au fost realizate de Miluță Flueraș.
