Lansat în 1984, albumul a marcat un punct de cotitură în cariera lui Springsteen. Având totuși elemente ale stilului său anterior, albumul a abordat însă un sound mai mainstream, propulsându-l pe Springsteen către faimă și un succes fără precedent.
Fotografia care a servit drept copertă este realizată de duo-ul Annie Leibovitz și Andrea Klein, care a colaborat pentru a surprinde imaginea perfectă pentru album.
Interpretările piesei din titlu au variat pe parcursul timpului, unii speculând că aceasta ar exprima admirația lui Springsteen pentru administrația lui Ronald Reagan. În schimb, alții au descifrat un sens mai profund, văzând în coperta albumului o meditație a artistului asupra simbolurilor americane.
Într-un interviu din 1984 pentru Rolling Stone, Springsteen a negat ambele afirmații. "Nu, nu. A fost neintenționat”, a clarificat el. A adăugat apoi că s-au făcut multe fotografii și că niciuna nu are vreun mesaj secret în spate, deoarece el nu prea face asta.
Șapca de baseball
Există o poveste plină de melancolie în spatele șepcii de baseball din buzunarul lui Springsteen de pe coperta albumului. Este o poveste despre prietenie și recunoștință, asta pentru că șapca i-a fost dăruită de un prieten, Lance Larson, după ce tatăl său a murit. Springsteen a folosit șapca ca un omagiu, sperând să păstreze vie amintirea tatălui său, prin album.
Simbolurile emblematice de pe copertă, cum ar fi steagul, blugii, tricoul alb și șapca de baseball, toate dezvăluie un sentiment atemporal care rezonează cu fanii muzicii lui Springsteen. Puțini artiști au surprins esența vieții americane la fel de autentic ca el.
Atenția la detalii din spatele copertii albumului dezvăluie legătura profundă a lui Springsteen cu publicul său și angajamentul de a spune povești autentice prin arta sa.
