Mother’s Cake e un trio austriac care cântă un space rock psihedelic, cu armonii aproape simfonice, riff-uri electrizante și influențe folk. Pe
parcursul carierei lor, Mother's Cake' au susținut sute de concerte, din Manchester până la Melbourne și Mumbai și au deschis pentru mulți artiști internaționali. Au lansat 5 albume de studio plus un set live, înregistrat pe rampa de sărituri din Bergisel, Austria, în 2018.
Mother’s Cake au concertat în anii precedenți la București, Cluj și Timișoara, iar pe 9 iulie revin în România și deschid concertul Deep Purple de la Romexpo. Biletele pentru concert sunt disponibile pe iabilet.ro.
Despre trupă, dar și despre șansa de a deschide pentru legende ca Deep Purple, am vorbit cu toboșarul formației, Jan Haußels, într-o discuție exclusivă pentru rockfm.ro.
Ce faci? Știu că sunteți deja pe drumuri cu un turneu destul de amplu perioada asta.
Foarte bine, mulțumesc de întrebare. Da, de obicei vara e destul de ocupată pentru noi.
Voi aveți, de fapt, propriul turneu, care se întâmplă să se lipească și cu câteva concerte unde deschideți pentru Deep Purple, corect?
Corect, avem majoritatea lunilor iulie și august pline cu show-uri noastre, dar luna asta am avut norocul să primim șansa de a deschide aceste câteva seri pentru ei.
Cum ajunge o trupă să deschidă pentru legende precum Deep Purple?
Bună întrebare. Probabil nu așa cum multă lume s-ar aștepta să se întâmple. Cel puțin, până să fiu eu într-o trupă care călătorește enorm, m-aș fi așteptat ca o formație ca Deep Purple să vadă respectiva trupă și să le trimită personal invitația. Nu funcționează chiar așa, de fapt. Majoritatea deciziilor de genul ăsta se iau în spate, la nivel de management. Uneori, organizatorii, fie din partea Deep Purple, fie din partea celor care se ocupă de eveniment în țara respectivă, pot face sugestii. Se poate să facă cineva o sugestie, iar ei să zică „Da, e okay". Sper că ăsta e și cazul nostru. Alteori, se întâmplă ca promoterii care aduc show-ul în țara respectivă să stabilească cine deschide. Deși nu e cazul nostru acum, pentru că altfel am cânta doar într-un loc pentru ei, nu în mai multe țări. Și mai există și varianta în care trupele împart un label muzical și atunci clar o trupă mai mică deschide pentru una mai mare, ceea ce, din nou, nu e cazul nostru.
Ce înseamnă pentru voi șansa de a deschide pentru Deep Purple?
Enorm! Deep Purple clar e una dintre trupele care a fost masiv în influențele noastre din trecut. Mereu am avut o listă de trupe clasice favorite. Frank Zappa, Pink Floyd, iar Deep Purple e printre ei. E un soi de vis inimaginabil să poți deschide concerte pentru ei. Din fericire, sunt încă în industria muzicală și pe drumuri, în turneu, ceea ce nu-i puțin. Că încă au forța să cânte, chiar și fără componența originală. Și, ca să fiu sincer, e și prima oară când voi vedea trupa, așa că sunt cu atât mai încântat.
Rămâne între noi, dar și pentru mine va fi prima oară când îi văd.
Cred și că București va fi cel mai mare dintre show-uri, cel puțin din cele pe care le deschidem noi. În plus, din experiențele noastre trecute în România, show-ul de la voi sună și cel mai promițător în ceea ce privește calitatea și energia publicului. Pentru noi a fost experiență extrem de pozitivă în privința felului în care românii primesc muzica rock. Asta nu înseamnă că nu-s încântat să fiu și în Germania și celelalte locuri, dar sigur România sună cel mai bine.
E interesant faptul că vorbești deschis despre energia publicului de rock. Nu mulți artiști au acest curaj. Nu prea știu cum să pun problema, dar crezi că depinde calitatea publicului de la un loc la altul?
Eu zic că putem să o zicem pe față, nu știu de ce ar ascunde vreo trupă asta. Energia oamenilor e diferită de la o țară la alta. Eu mereu zic că am putea picta harta în funcție de căldura spectatorilor. În Europa, dacă mergi de la Nord la Sud, felul în care oamenii experimentează un concert devine din ce în ce mai energic. Spre exemplu, dacă ești în Spania, e super diferit de Finlanda. Asta din ce am experimentat noi. N-am fost foarte mult prin Scandinavia, însă legat de show-urile pe care le-am avut acolo, am creat această glumă că publicul scandinav îți arată că le-a plăcut dacă îngheață. (râde) Am crezut că e vina noastră. Dar, după noi, am văzut modul în care i-au primit pe headlinerii, unde ai crede că ar trebui să existe ceva mai multă energie și emoție. Dar nu prea a fost o mare diferență. Ei sunt ceva mai introvertiți. Asta e destul de dificil pentru o trupă. În experiența noastră, cu cât mergem mai spre Sud și mai spre Est, cu atât mai bine. Tot ce e între Nord și Vest devine ceva mai... calm.
Apropo de diferențele dintre oamenii din public de la un loc la altul. Mother's Cake e genul de trupă care a stat mai mult pe drumuri de la începutul existenței ei. De unde vă luați energia să fiți mereu pe drumuri?
Cu siguranță eu voi sunt cel care poate da cel mai critic și realist răspuns din trupă, așa că voi răspunde din perspectiva mea. Aș vrea sincer să fim ceva mai hibrizi. Ador să fim pe scenă. Dar, recunosc că odată cu trecerea timpului mi-aș dori să o luăm mai încet și să mai stăm și prin studio ceva mai mult. Pentru noi, un concert e ca un Butterfly Efect. Unul generează, încă unul, și încă unul, și tot așa până ne trezim cu o listă întreagă de concerte. Și sincer, la unele trupe se creează un fenomen atunci când scot muzică nouă. Lansează un single, sau un album și devin virale. La noi nu a fost niciodată cazul. Însemnând că nu s-au întâmplat niciodată lucrurile simplu scoțând un cântec nou. Mereu a fost nevoie să impresionăm publicul prin calitatea performance-urilor live. Nu suntem genul de trupă care există masiv în Social Media sau un presă. Nu prea sunt mari posturi de radio care să ne includă în playlisturi. Nu suntem foarte conectați la o nișă specifică a industriei. Suntem undeva între mai multe subgenuri ale rockului. Nu pot să fiu ipocrit să zic că mă deranjează lucrurile astea. Însă, da, la nivel ideal, nu mi-ar displăcea să avem poate ceva mai puține show-uri mai mari, cu mai mulți oameni, și să ne rămână mai mult timp de stat acasă, compus și înregistrat în studio.
E vreun loc unde v-ar fi plăcut să ajungeți și încă n-ați apucat?
Da, în continentul sud-american. Primim mult feedback de acolo. Ce nu primim de acolo sunt oferte de a cânta undeva. Să vină cineva să zică: „am astea cinci show-uri, atâția bani, hai să o facem". E puțin frustrant când publicul îți tot scrie „Ne place muzica voastră! Haideți în Mexic, Argentina” și tot așa. Din păcate, oricât ne-ar plăcea, nu așa funcționează lucrurile. Avem nevoie de un partener de acolo care să colaboreze cu noi pe partea organizatorică și logistică. Pentru că noi am face-o fără să stăm pe gânduri vreo secundă.
Ați cântat pentru mai mulți artiști, printre care Iggy Pop, AC/DC, Alice in Chains și mulți alții. Pentru cine nu ați deschis, însă v-ar plăcea?
Red Hot Chili Peppers cu siguranță. Una dintre trupele care au fost cel mai influente din existența noastră.
Raportat la punctul în care sunteți azi ca trupă, cum te situezi față de ce visai atunci când ai intrat în călătoria alături de Mother's Cake și cât de departe ești de ce îți propui pentru viitorul trupei?
Dacă solistul nostru ar fi aici, ți-ar răspunde cu siguranță că a fost mereu visul său să devină un rockstar și să trăiască din muzică până la finalul vieții. Pentru mine, cumva m-am împiedicat și am ajuns în treaba asta. Nu mi-am propus și nu mi-am imaginat că voi ajunge să fac muzică atât de serios. Prima oară am fost doar curios să aud cum sună muzica noastră înregistrată. Apoi, când feedback-ul e pozitiv și reușești să ajungi la oameni prin ceea ce faci, începi să-ți dorești tot mai mult. Acum sunt și eu în acel vis de a continua să fiu muzician și să fac doar asta, să trăiesc la nesfârșit și cât mai bine din muzica pe care o creez. Evident, cu vârsta intervine și nevoia de a fi mai stabil, de a avea un confort mai mare, ceea ce devine posibil doar prin a crește nivelul trupei. Între timp, dacă mă uit din perspectiva de acum nouă ani, sigur mi-am depășit așteptările. Dacă mă întrebi din perspectiva de acum, poate aș zice chiar că ar fi trebuit să fim mai mari. Dar asta face parte din natura umană. Vedem mereu ce nu avem. Ce îmi doresc destul de mult pe viitor e să cântăm un turneu complet cu un headliner mare și să avem o echipă completă cu noi. Oameni care să ne ajute în tot ce ține de rutină, aranjat, montat și așa mai departe. Pentru că odată ce ajungi să ai mai multe roluri pentru economia turneului, începi să obosești mai repede. Iar asta poate ajunge în pragul în care din cauza oboselii să începi să îi enervezi pe cei din jur și să ajungi acasă cu gândul că nu mai vrei genul ăla de experiență.
Observ că ai menționat deja de două ori "dacă i-ai întreba pe ceilalți". E ceva comun pentru voi să aveți opinii diferite?
Cu siguranță avem opinii foarte diferite, însă reușim cumva să ajungem la un consens. Iar, la finalul zilei, clar liderul formației e solistul nostru, Yves. Așa că inclusiv rolurile noastre în grup sunt foarte clare. Personal îl respect foarte mult și mă bazez foarte mult pe viziunea lui.
Care e esența din Mother's Cake?
Cred că onestitatea și energia. Felul în care scriem noi muzică, și chiar felul în care livrăm show-urile live, e sinceritatea - reprezintă, în același timp, și avantajul, dar și povara noastră. Asta însemnând că mereu am fost de părere că ne înțelegi cel mai bine dacă ne asculți.
