Cea de-a treia parte a ecuației Beatles avea să se formeze pe 6 februarie 1958, atunci când un băiețandru de nici 15 ani este cooptat într-un alt grup de băiețandrii, cu o pasiune comună: rock’n’roll-ul.
George Harrison, cel mai mic dintre cei patru copii, se năștea pe 25 februarie 1943, într-o familie modestă. Tatăl său, Harold Harrison, lucrase în marină înainte de a deveni șofer de autobuz, iar mama, Louise, era vânzătoare într-un magazin alimentar. Micul George începe să cânte la chitară în jurul vârstei de 12 ani, atunci când primește și prima sa chitară acustică, un Egmond ce costa, conform spuselor tatălui său care i-a făcut bucuria, 3 pounds, echivalentul a 90 de lire în zilele noastre... Unul din prietenii de familie l-a inițiat pe curiosul George în tainele primelor acorduri, mai târziu, acesta intrând în primul său grup skiffle, The Rebels, alături de fratele său Peter și un alt bun prieten, Arthur Kelly.
Ce avea să-i marcheze cu adevărat existența, fără să știe la acel moment, a fost mersul frecvent cu autobuzul spre școală. Da, atunci îl întâlnește pe tânărul la fel de pasionat de muzici, Paul McCartney. Uite așa, a înflorit una din cele mai frumoase prietenii, iar mai târziu, Harrison este invitat la o audiție pentru a intra în ,,grupul momentului”, The Quarrymen, trupă formată alături de John Lennon. Audiția a avut loc, destul de ciudat, într-un autobuz supraetajat. La îndemnul lui McCartney, Harrison și-a scos chitara și a cântat instrumentalul R&B al lui Bill Justis, „Raunchy”, un hit al anilor ‘50.
Lennon a fost vizibil impresionat, însă destul de rezervat din cauza tinereții lui Harrison. Da, George nici nu avea 15 ani împliniți, Lennon susținând mai târziu că:
,,George părea mai tânăr ca Paul, iar Paul arăta de parcă avea 10 ani...”
Bucuria a fost și mai mare când băieții au aflat că au unde să repete. Familia lui George a pus la dispoziție întraga casă de îndată ce a aflat că băiatul cel mic a intrat într-un grup. Iar de aici, lucrurile au decurs firesc.
În următorii patru ani, ei aveau să încerce diferite formule, nume și stiluri, înainte ca forța de neoprit care a devenit cunoscută sub numele The Beatles să se dezlănțuie asupra lumii.
Contribuția lui Harrison la începuturile Beatles a fost, pe cât de timidă, pe atât de semnficativă. A durat, însă, până a prins curaj să se ,,întreacă” alături de prolificul duo Lennon-McCartney. Lucrul acesta se întâmpla pe când Beatleșii se aflau într-un mini-turneu în Anglia, iar George se îmbolnăvise. La sfatul medicului, George nu a părăsit camera de hotel în următoarele zile, așa născându-se „Don’t Bother Me”, prima piesă scrisă cap-coadă de tânăr.
Ce a urmat, a fost pură inspirație. Pasionat de muzicieni precum Bob Dylan sau The Byrds, Harrison a început să compună, fiind mult mai atent la detalii, inclusiv la versuri, dar mai ales, la sound-ul chitarei sale. Au ieșit minuni de piese precum „I Need You”, ”Love You To”, „Taxman”, „I Want To Tell You...”
Spre finele lui 1966, interesul lui Harrison pentru grupul din care făcea parte începea să se piardă, acesta devenind absorbit de tot ce însemna hinduism, medidație/cultura indiană. „Within You Without You” este piesa care demonstrează acest lucru și despre care Lennon spunea că este cea mai profundă piesă scrisă vreodată de camaradul său...
În 1968, Harrison înregistrează „The Inner Light” alături de un grup de muzicieni din Bombay, piesa fiind lansată odată cu Lady Madonna lui McCartney. De reținut că a fost prima compoziție Beatles, marca Harrison, lansată ca single.
Oricum, lucrurile deveneau tot mai evidente: Beatleșii se înstrăinau pe zi ce trece, acest lucru fiind marcat de plecarea temporară din trupă a lui Ringo Starr, în timpul înregistrărilor pentru „White Album”. Harrison a contribuit la acest album cu epica „While My Guitar Gently Weeps”, în colaborare cu mai bunul său prieten, Eric Clapton, dar și cu Savoy Truffle sau ironica Piggies.
Ce a urmat, a fost și mai neplăcut pentru istoria Beatles. Vizibil afectat de lipsa de interes a colegilor săi vis-a-vis de propria-i muzică, Harrison hotărăște să părăsească grupul în timpul sesiunilor „Let It Be”. Lucrurile s-au calmat, într-un final, albumul a fost lansat, însă disensiunile au rămas. Chiar și după spusele lui Harrison, The Beatles devenea, treptat, istorie, chiar dacă era greu de acceptat.
Nothing lasts forever...
„Abbey Road” a fost strigătul de adio ,,dureros de frumos” din partea grupului, album pe care Harrison se remarcă prin două minunății de piese, „Something” și „Here Comes The Sun”, sensibile și profunde precum cel care le-a scris.
În 1970, după ruptura Beatles, George Harrison devine cel mai de succes Beatle, de data aceasta, pe cont propriu. Albumul „All Things Must Pass” va ajunge să fie cel mai vândut album post-Beatles, Harrison înflorind pe plan artistic ca niciodată.
Nu am să neg vreodată importanța compozițiilor semnate Lennon-McCartney, îi iubesc în mod egal și le sunt recunoscătoare pentru tot ce au oferit muzicii, însă în George și muzica sa m-am regăsit odată cu maturizarea mea, am trăit, am plâns, am râs și am renăscut.
Because of My sweet George...
Text de Alexandra CUZA
