Acesta e al doilea an în care încep interviurile din rubrica „Rock The Underground” cu Syfo Dias. M-ar bucura dacă așa s-ar naște o tradiție. Syfo Dias e una dintre trupele mele preferate din scena locală. Mereu găsesc ceva nou de explorat în muzica și povestea lor, iar, astfel, curiozitatea mea față de trupă nu cunoaște limite. Am ajuns să țin aproape de ei și să cunosc acest proiect în mai multe faze ale sale, de la primul lor concert, până la greutățile, bucuriile și eforturile depuse pentru lansarea primului album. Și, din perspectiva unui admirator înfocat, sunt foarte mândră de evoluția lor.
Anul trecut, Syfo Dias a scos la lumină albumul de debut, „In Tension”, despre care am trâmbițat mult la radio. E o lucrare impresionantă, profesionistă, plină de înțelesuri ambigue și de dialoguri melodice care, deși par contradictorii, îmbină brutalitatea cu delicatețea în cele mai surprinzătoare moduri. Iar fix atunci când, ascultând piesele, începi să crezi că știi bine despre ce e vorba, muzica lor îți arată o altă latură. Cred că am ascultat albumul de zeci de ori și încă mai descopăr elemente din el. „In Tension” te ține, într-adevăr, sub presiune, îți dă fiori pe șira spinării și te atrage înapoi la el, chiar atunci când abia ai reușit să ți-l scoți din cap.
Am fost vinerea trecută la clubul Fabrica, la concertul lor cu Not My Cup Of Tea și Walking To The Moon. Au făcut un show ceva mai diferit. Au scos cele mai populare piese ale lor, pentru un suflu ceva mai proaspăt, și au cântat și piese noi. Să nu uit și de noul membru al trupei, Daria Oprea, care aduce un plus de senzualitate și o perspectivă nouă sunetului Syfo Dias. Trupa a cântat cu ea „Lights Out”, care va apărea pe viitorul EP, încă fără titlu. Concertul m-a dus cu gândul la potențialul infinit și posibilitățile nesfârșite ale acestui proiect. Oare ce direcție vor urma? Oare cum va arăta Syfo Dias în câțiva ani? Am încredere absolută că vor ajunge departe și că voi fi și eu acolo, tot în primul rând, aplaudând.
Am vorbit cu Syfo Dias, după concert, pentru a afla mai multe despre viitorul EP, despre ce s-a schimbat în ultimii doi ani și despre atitudinea cu care pleacă la drum în 2025.
Așa cum am început anul trecut interviurile, încep și anul acesta alături de voi. Va deveni, curând, o tradiție. Ce credeți? O ținem tot așa?
Matei: (Zâmbind) Cred că e deja o tradiție de la primul nostru interviu.
Anul trecut, am discutat despre albumul vostru de debut. A fost un an plin pentru voi, în care ați pregătit single-uri, ați făcut un concert de lansare incredibil și ați avut o campanie de promovare a albumului foarte frumoasă. Care sunt ecourile după finalul călătoriei „In Tension”?
Horia: În mare bune, pentru că am ajuns să cântăm și la festivalurile „Mătăsari” de două ori. Am ajuns în cele mai mari cluburi din București, ceea ce ne-a ambiționat să facem o treabă cât mai bună cu muzica noastră. Și reacțiile pe care le-am primit, pe baza albumului, ne-a motivat să nu stăm, să ne culcăm pe o ureche, din punct de vedere muzical. Tot acest proces prin care am trecut cu „In Tension” ne-a motivat să facem un fel de codă albumului, sub forma acestui EP de patru piese. Abia după ce îl finalizăm pe acesta, vom începe să lucrăm la al doilea album.
Cum se va numi?
Horia: Încă nu avem un nume pentru el.
Chit că nu i-ați găsit un nume, cu siguranță aveți în minte povestea sa. Spuneți-mi despre ce va fi EP-ul. Ce vreți să transmiteți prin intermediul său?
Horia: Vom aborda un stil orientat puțin mai mult către electronic. Și versurile vor fi mai introspective, însă îl voi lăsa pe Matei să vorbească despre asta.
Matei: Cred că ce leagă piesele este, în primul și în primul rând, faptul că scot în evidență unele erori umane pe care le-am săvârșit și pe care cred că am fi putut să le ocolim. Și de fapt, acest EP e despre ce putem face altfel, ce putem să schimbăm, ce putem să aducem în plus în viețile noastre ca sfârșitul să nu fie întotdeauna unul tragic.
Sună foarte interesant și abia aștept să îți ascult perspectiva. Mi se pare că mesajul cu care veți porni în 2025 merge în sensul opus direcției voastre ca trupă. Anul acesta veți avea parte și de, cel puțin, un nou început, pentru că, acum, o aveți alături de voi încă o voce feminină puternică. Aș vrea să știu despre experiența ta, Daria. Ai venit în Syfo Dias prin octombrie. Vreau să știu dacă în această echipă mare, de încă șapte oameni, te simți de parcă ți-ai găsit un loc.
Daria: Cumva, cred că venirea mea va duce la o maturizare a trupei. Nu în sensul urât, dar în sensul în care Teo e mai mică decât mine, iar eu am mai mulți ani de făcut păcate în spatele meu.
E o maturizare a trupei în sensul în care vocea feminină nu e mai bună, nu e mai nicicum, e doar diferită și e mai trecută prin traumă. În trupa aceasta mă simt foarte bine... Ezit, în general, să vorbesc despre lucrul în echipă, pentru că nu e o chestie la care să mă fi descurcat cu bine în viața mea, dar acum mă pricep excepțional la asta. Simt că Syfo Dias e un mijloc prin care să-mi exteriorizez emoțiile.
Și le mulțumesc pentru asta. Chiar sunt recunoscătoare.
Teo: EP-ul e foarte introspectiv. Piesa „Paris Texas” va face parte din tot ansamblul ăsta nou pe care o să fie și „Lights Out”. Într-adevăr, așa cum a spus și Daria, „Paris Texas” e o piesă matură în sensul în care abordează tema din perspectiva cuiva care a trecut deja prin traumele despre care eu cânt. Îmi amintesc prima dată când m-am văzut cu Matei, ca să începem să lucrăm la mesaj. Noi avem un mic proces al nostru. El mă întreabă cum mă simt, prin ce trec, mai ales dacă ne dorim să compunem o piesă axată pe voce solo. După ce discutăm și găsim elementul central, construim de acolo. Pentru acest cântec, am povestit despre temerea mea din ultima perioadă, i-am spus că mi-e frică de momentele când simți că totul merge bine, însă există o nostalgie a prezentului. Însă nucleul mesajului e să acceptăm acestă temere ca parte din proces. Totul se modifică, iar noi trebuie să ne dezvoltăm odată cu schimbările prin care trecem.
Matei: Legat de lucrul în echipă, atunci când repetăm sau ne vedem să compunem, ne adunăm într-o cameră șapte, opt oameni care au opinii puternice, au gusturi muzicale diferite, au personalități diferite și pronunțate. Nu știu dacă a fost o alegere sau a fost o necesitate să lăsăm la o parte egourile. Pentru că, în momentul în care îți asumi că îți descoperi scopul, descoperi care vrei să fie următoarea ta mișcare, întotdeauna trebuie să ai grijă la cum se reflectă asta în colectiv. Cred că poate cel mai important lucru pe care încercăm să-l facem în Syfo Dias este să ne înconjurăm de oameni cât mai buni și cât mai frumoși și să putem să facem lucrurile împreună.
Acesta e al treilea interviu cu voi, iar toate au fost aproximativ în aceeași perioadă. Privind retrospectiv, prin ce schimbări ați trecut ca formație?
Andu: Relațiile dintre noi. Și acum putem spune că încă încercăm să ne obișnuim unul ce celălalt și cu sensibilitățile fiecăruia. Suntem destul de maturi acum să trecem prin pasele proaste mai ușor și, dacă tot sunt, să nu trecem prin ele degeaba. Să lăsăm mai mult loc pentru valoarea emoțională a acestui grup și să o accentuăm în procesul creativ. Munca pe care o depunem e grea, așa că încercăm să ne simțim bine împreună, pentru că altfel devine foarte obositor. În acest fel, suntem mult mai înclinați spre a veni cu idei noi și spre a le explora împreună.
Luca: Da, lucrurile astea ne apropie. După ce treci prin atâtea lângă o mână de oameni, nu ai cum să nu simți că faci parte dintr-un colectiv unit.
Horia: În acești doi ani, proiectul s-a transformat, în mod clar, într-o responsabilitate. Pentru că atunci când am urcat, pentru prima dată, pe scena din Fabrica, eram, mai mult sau mai puțin, niște amatori care făceau asta din plăcere. În tot acest timp, am învățat să tratăm treaba asta cu cea mai mare seriozitate de care suntem fiecare capabil. Simțim responsabilitate față de munca noastră și asta ne determină să depunem efortul de a ajunge la cele mai profesioniste variante ale noastre, în raport cu muzica.
Matei: Poate e un clișeu că schimbarea e constantă. Însă, un lucru care cred că ne-a poziționat mai bine e faptul că am reușit să aducem această atmosferă și atitudine pe care o avem între noi în exterior. Cred că lucrul cu oamenii din industrie, cu celelalte trupe, cu cei care susțin muzica și scena de underground din București, relația cu ei este extrem de importantă. E esențial să poți să-ți păstrezi onestitatea, transparența și autenticitatea. Nu încercăm să grăbim pașii sau să dăm lucrurilor o dimensiune mai mare decât aceea din realitate. Pentru că doar așa cred că putem construi relații bazate pe încredere.
Covici: Cred că o sinteză foarte bună e că ne-am construit frumos încrederea unul în altul, în ultimii doi ani. Asta se vede clar, atât în concerte, cât și în modul în care noi interacționăm pe scenă, chiar și cu cu publicul. S-ar fi simțit un alt rezultat dacă nu lucram la relația dintre noi, dacă nu petreceam atâta timp împreună.
