Au trecut mai bine de 6 ani și jumătate de la incendiu și multe amânări până la pronunțarea sentinței definitive care, într-un final, pare să fi nemulțumit pe foarte mulți, din motive diferite.
Am stat de vorbă cu câțiva dintre supraviețuitorii acelei nopți, ne-au destăinuit sentimentele lor după 7 ani de la tragedia din fosta fabrică Pionierul, despre sentința din Colectiv 1 și am discutat de ce unii dintre conaționalii noștri sunt de părere că statul român nu ar trebui să plătească despăgubiri bănești victimelor, supraviețuitorilor sau familiilor celor care au murit în Colectiv, atât timp cât există funcționari ai statului care fac pușcărie în această cauză.
Mihai Grecea, supraviețuitor Colectiv, este regizor de film documentar și muzician rock, fost component al trupei Totem din anii '90 și actualmente chitarist al trupei "Pardon My French".
A făcut parte din echipa documentarului "colectiv", film nominalizat la premiile Oscar și câștigător al Premiului Academiei Europene de Film (echivalentul european al premiilor Oscar), în care a fost principalul colaborator artistic al regizorului Alexander Nanau, a fost consultant de montaj și, de asemenea, a înregistrat în priză directă sunetul filmului.
După tragedia din 30 octombrie 2015 Mihai a avut arsuri pe față, urechi, cornee, mâini și brațe, însemnând 25% din suprafața corpului, și o severă arsură pulmonară pentru tratarea căreia care a fost necesară o procedură ECMO, o comă indusă de 25 de zile, 75 de zile de spitalizare urmate de un an de recuperare medicală și psihologică. Mihai Grecea se afla în clubul Colectiv pentru a filma, la rugămintea prietenilor săi din trupă, concertul "Goodbye To Gravity".
Spune-mi care sunt sentimentele tale după 7 ani de la acea tragedie. Ai sperat ceva atunci, mai târziu, ai trecut prin ură sau revoltă?
Mihai Grecea: La 7 ani de la tragedia din clubul Colectiv trăiesc un sentiment de frustrare și dezgust. La început societatea românească a părut să înțeleagă că sursa acelei tragedii a fost disfuncționalitatea instituțiilor publice, a relațiilor dintre stat și cetățean, probleme potențate de corupția endemică din societatea românească înrăită în minciună, superficialitate, iresponsabilitate, imaturitate sau cinism. Colectiv părea să fie, în ochii societății, simbolul eșecului nostru ca nație, un semnal de trezire la realitate și o tragedie purificatoare.
Dacă inițial am văzut cu toții o trezire - declanșată de emoția puternică - a societății (civile) în siajul căreia am reușit, ulterior, să frânăm și golăniile epocii Dragnea în care establishment-ul politic a încercat distrugerea statului de drept, iar ulterior au apărut și forțe politice noi care-și propuneau reforme și asanarea morală a vieții publice, astăzi constatăm că societatea civilă a adormit complet, noile partide politice sunt jalnice, iar vechile structuri de putere au câștigat practic definitiv poziții de forță care țin pe loc România la periferia Europei civilizate. De ce au fost toate aceste lucruri posibile? Pentru că justiția nu funcționează. Pentru că realitatea ne arată că românii au un exces de toleranță pentru corupție și compromis păgubos în chestiuni care țin de valori și esențe.
Societatea românească are o mulțime de probleme din trecut nerezolvate. Istoria recentă a țării noastre a consemnat evenimente traumatizante și revoltătoare care privesc relația stat-cetățean în care au murit oameni, au fost comise abuzuri, s-a furat porcește și nimeni nu a fost tras la răspundere: nu avem rezolvări în dosarele Revoluției, mineriadelor, fraudelor din privatizări, morților evitabile din spitale, incendiilor din spitale în pandemie, achizițiilor frauduloase din timpul pandemiei etc. Și acestui șir i se adaugă și dosarul Colectiv 2 care investighează modul în care instituțiile statului au acționat imediat după incendiul din Colectiv: intervenția la incendiu a ISUBIF, reacția DSU, reacția instituțiilor medicale, a medicilor, a Ministerului Sănătății, a MAE (consulatele românești au cerut să nu se facă autopsii celor decedați în spitalele din străinătate din pricina infecțiilor contractate în spitalele românești neadecvate cu intenția clară de a fi făcute/măsluite în România), intervenția Guvernului în ansamblul său.
Lucrul la acest dosar este indecent de lent și există indicii că establishment-ul politic și statal dorește mușamalizarea vinovățiilor cu ajutorul Institutului Național de Medicină Legală care denaturează adevărul unor probe prin felul în care le interpretează în expertize. Acest lucru este perfect posibil întrucât legislația actuală de organizare a medicinei legale românești permite ingerințe grave ale administrativului INML în activitatea științifică a legiștilor. Deci, pe cale de consecință, permite presiuni dinspre politic.
Suntem la 7 ani de la Colectiv și frustrarea și revolta persistă întrucât am aflat în justiție doar jumătate de adevăr. Am aflat, în viziunea judecătorilor români, de ce a luat foc clubul și care sunt vinovățiile și vinovații pentru incendiu. Nu a fost aflat adevărul și nici nu au fost pedepsiți vinovații pentru morțile evitabile din spitalele românești sau pentru morțile celor trimiși prea târziu în străinătate ca urmare a felului în care au acționat cei cu funcții de răspundere în sistem la nivelul lui octombrie-noiembrie 2015.
De ce crezi că sunt oameni care nu sunt convinși de faptul că statul român trebuie să plătească despăgubiri, atât timp cât sunt câțiva funcționari ai statului care fac pușcărie?
Mihai Grecea: În dosarul Colectiv 1 a fost dată, în primăvară, în sfârșit, o hotărâre definitivă. Și deși s-au făcut eforturi pentru a prezenta presei și publicului detaliile motivației hotărârii instanței, se pare că o parte a publicului nu a reținut chestiunile esențiale. Le voi rezuma aici.
Judecătorii Curții de Apel București au decis că, în cazul apariției incendiului de la Colectiv, a fost o vinovăție comună a organizatorilor concertului, a clubului (care a fost coorganizator), a patronilor clubului, a artificierilor de la firma de pirotehnică, a firmei de pirotehnică, a primarului sectorului 4, care este direct responsabil pentru avizele la incendiu necorespunzătoare acordate clubului (primarul, nu primăria dă avizele, așa scrie în legislație), a unor angajați ai primăriei - care până la urmă au fost achitați sau au primit pedepse cu suspendare întrucât au acționat conform unor hotărâri de consiliu local dovedite a fi nelegale pentru că erau în contradicție cu legislația primară (codul fiscal) - și a ISU București Ilfov și a angajaților săi, inspectorii pompieri condamnați, care nu au acționat în conformitate cu prevederile legale când au inspectat spațiul clubului în vederea autorizării și a prevenirii incendiilor.
Dar ce nu a reținut o parte a publicului care nu acceptă punctul de vedere definitiv al instanței este vinovăția statului român în integralitatea sa. Urmând jurisprudența CEDO, instanța a constatat vinovăția statului pentru nerespectarea obligației sale de a garanta dreptul la viață și la siguranță personală al răniților și victimelor de la Colectiv și a fost ținut responsabil penal și civil prin cele două instituții ale sale implicate în tragedie: ISUBIF și Primăria Sectorului 4. Tot jurisprudența CEDO, care este obligatorie pentru România ca stat membru UE, dă dreptul răniților și urmașilor victimelor la compensații materiale potrivite suferințelor și prejudiciilor îndurate.
Faptul că ulterior cele două instituții ale statului condamnate să plătească despăgubiri au apelat la bugetul central este doar o chestiune de organizare a statului. Fiecare dintre inculpații sau instituțiile condamnate la plata unor despăgubiri morale sau materiale răspund în solidar. Părțile vătămate au dreptul să se îndrepte împotriva oricăruia dintre condamnați pentru a obține despăgubirile. Și, logic, s-au îndreptat împotriva celor mai solvabili dintre condamnați: instituțiile statului.
Da, este frustrant când toți cetățenii, prin taxe și impozite, ajung să plătească despăgubiri pentru vinovății ale statului. Dar cetățenii, care au mandatat prin contractul social și vot aceste instituții ale statului pentru a le reprezenta drepturile și interesele, ar face bine să vegheze ca instituțiile publice să acționeze corect. Este o responsabilitate cetățenească să fii vigilent, să te informezi, să protestezi când e cazul, să dai feedback instituțiilor când greșesc și să nu susții public sau să nu votezi canalii, în general. M-aș fi bucurat ca poporul ăsta să fi învățat ceva din deznodământul dosarului Colectiv 1, însă mi-e teamă că nu a priceput mare lucru.
Crezi că dacă am fi avut o sentință in dosarele 2 și 3 Colectiv și am fi aflat de ce nu li s-a dat șansa unor oameni de a merge în stăinătate, oamenii ar fi înțeles mai bine de ce statul român le este dator tuturor celor care au fost acolo?
Mihai Grecea: Cred că statul român este dator să aibă grijă de cetățenii săi și să facă acest lucru cu transparență. La Colectiv statul român a încălcat drepturi fundamentale și a fugit de răspundere.
Cred că este important să existe o rezolvare în dosarul Colectiv 2. Colectiv 3 este, de fapt, doar latura militară a dosarului Colectiv 2 (pompierii militari sunt anchetați de parchetul militar). Este necesar să aflăm adevărul pentru că este o tragedie în care statul, prin reprezentanții săi, prin instituțiile sale, în mod conștient, a acționat sau nu a acționat deși trebuia să acționeze, și astfel au murit cu zile oameni.
Și trebuie ca responsabilii să fie pedepsiți. Pentru a pune astfel baze curate schimbărilor de substanță ale sistemului. Dacă faptele din dosarul Colectiv 2 ar ajunge să fie documentate corect și în totalitate de către procurori și ar fi analizate de o justiție corectă, pe baza unei o legislații penale neviciate de interesele clasei politice dornice să aibă imunitate în fața legii, concluziile ar ajuta enorm România să facă pași pentru a deveni o țară mai bună. Sistemul public de sănătate ar fi mai reticent în a comite ilegalități și abuzuri/crime în materie de drepturi ale pacienților plătitori de taxe și asigurări. Iar oamenii ar înțelege, cu siguranță, ce forțe nocive le guvernează astăzi viețile în țara noastră, ar pricepe cât de murdar și toxic e felul în care (nu) funcționează contractul între alegători și aleși, cât de abuzivă este relația de putere între funcționarii din instituții și cetățenii contribuabili.
Colectiv nu a fost decât dovada vie că monstruoasele disfuncționalități ale statului român și ale sistemului său de sănătate publică date de corupție, de beția puterii, de nebunie, de indiferență, de iresponsabilitate, de cinism și lăcomie pot ucide la modul concret. Și da, cred că dacă toate aceste lucruri s-ar tranșa în justiție publicul ar înțelege că statul este dator victimelor sale, nu doar celor de la Colectiv. Încurajez victimele tuturor acțiunilor toxice ale statului, ale sistemului public de sănătate să meargă în instanțe, chiar dacă acestea sunt imperfecte și disfuncționale. E singura șansă pentru a se face vreodată justiție.
Mai am o întrebare: Ai refuzat, pentru a te salva din club, să calci pe oamenii căzuți, morți deja sau răniți. Vom înceta să ne călcăm pe cap?
Mihai Grecea: Am mai povestit în ultimii ani în presă scena ieșirii mele din club... Așa este, după pierderea temporară a conștienței în urma intoxicației cu monoxid de carbon în infernul din containerul de la intrarea/ieșirea clubului, am reușit să mă ridic cumva în picioare, lăsând din mâinile arse camera de filmat și geanta cu laptopul. Îmi apăraseră capul în faza cea mai dură a incendiului.
Privind spre ușă mi-am dat seama că sunt aproape de ieșire și că aș putea să sar pentru a nu călca pe cei căzuți și inerți pe care, în fumul acela gros prin care zburau rapid scântei și în care mă aflam fără ochelarii pierduți în haos, doar îi simțeam atingându-mă. Eram pur și simplu "îngropat" până la brâu între trupurile nemișcate ale unor copărtași la tragedie.
Mi-am spus că nu pot călca peste ei și că voi sări. Am sărit cât am putut de sus și de lung, inhalând în acel efort, probabil, gazele periculoase care m-au adus ulterior în pragul morții. Mi-au rămas pantofii între oamenii căzuți. Am aterizat, cred, peste umărul cuiva căzut pe pragul ușii și am fost imediat ridicat de cei care ne ajutau să ieșim, nimeni alții decât spectatori ieșiți la timp din club.
Dar aș vrea să adaug ceva important: nu cred că, în situația din infernul acela de 1000 de grade Celsius, sunt de condamnat cumva cei care, cu disperarea omului ars de viu, au cedat impulsului firesc de a se autoevacua oricum, chiar și călcând peste cei căzuți. O situație de acel fel, dramatică până la iad, ne reduce pe toți la o condiție subumană, mai jos decât nivelul bazal al piramidei lui Maslow. E instinct de conservare pur.
Nu același lucru ar trebui să se întâmple cu societatea românească unde călcatul pe cadavre sau pe suferința altora este de prea mult timp sport național. Supraviețuitorismul tipic românesc, nimic altceva decât un egoism feroce și o lipsă funciară de empatie, este rezultatul unor întregi epoci de dezumanizare care au culminat în comunism și postcomunism, perioade în care preocuparea a fost aceea de a distruge orice formă de instinct social, de spirit asociativ... Acesta este, în percepția mea, motivul pentru care România nu reușește să-și revină, să devină o țară europeană cu adevărat. Sunt foarte rezervat asupra posibilității reale ca nația noastră să nu se mai calce pe cap în viitorul apropiat.
Marvin Nicodemus, cetățean german, a suferit arsuri puternice pe ambele mâini și pe spate, a stat 6 săptămâni în comă
Marvin venise la concertul Goodbye To Gravity împreună cu iubita sa, Andreea Ștefan. La intervenția familiei, Marvin a fost transferat în Germania. A aflat acolo ca este infectat cu 4 germeni luați de la Spitalul Universitar, unde fusese internat, și de care doctorii din Germania au aflat abia după transferul său.
Andreea Ștefan, care era internată la Spitalul Sf. Ioan, în stare critică, cu arsuri pe 50 la sută din corp și arsuri ale căilor respiratorii a fost și ea transferată în Germania. A fost operată de medicii germani pentru grefe de piele, însă nu a supraviețuit, murind în noaptea de 19 spre 20 noiembrie 2015, la numai 28 de ani.
Cum se vede Colectiv la 7 ani după. Care sunt trăirile tale acum, ai trecut peste mânie, revoltă, supărare?
Marvin Nicodemus: Deocamdată - ce să spun - că au trecut 7 ani și lucrurile sunt încă foarte dezamăgitoare și triste, că nimic s-a schimbat, iar dacă un astfel de eveniment s-ar întâmpla din nou, lucrurile ar sta la fel ca acum 7 ani.
Pot să te întreb dacă mai ai nevoie de îngrijiri medicale după toți acești ani? Am citit că ai fost în comă.
Marvin Nicodemus: Da, toată lumea cu acest tip de leziuni are nevoie. Sunt încă în legătură cu medici din Germani, iar recomandarea lor este să repetăm unele tratamente cel puțin o dată la 2-3 ani și să merg într-o clinică de recuperare din când în când. Va fi un proces care va continua.
Și da, am fost și în comă de 6 săptămâni, este corect.
Sunt oameni care nu înțeleg de ce statul trebuie să plătească despăgubiri, în condițiile în care niște funcționari ai statului fac pușcărie.
Marvin Nicodemus: Acest lucru demonstrează că oamenii nu au habar despre subiectul în sine, iar acești oameni fac parte, de asemenea, din problemă, a fi ignorant este o problemă a societății. Toată lumea trebuie să înțeleagă că există anumite responsabilități. Sentimentele mele față de acest eveniment nu vor schimba niciodată ura față de cei vinovați. Nu există iertare pentru oamenii care sunt responsabili pentru acest lucru, ar trebui să stea în închisoare pe viață, nu doar câțiva ani. Mânie, desigur, cu mențiuni pentru așa-zișii judecători neutri.
De asemenea, trebuie să spun tuturor celor care cred că o compensație face vreo diferență, că nu este așa. De asemenea, sunt dezamăgit că nu toți oamenii vinovați și-au primit judecata până acum și acești oameni știu ce au făcut. Câteva ultime cuvinte aici pentru cei care cred asta, dacă un astfel de eveniment se va întâmpla din nou - și sunt sigur că la un moment dat se va întâmpla - nu pot decât să le urez mult noroc, vor avea nevoie de el.
Libertatea scria în această săptămână ca în dosarele penale deschise de procurori privind cei 44 de pacienții arși în spitalele COVID nu există niciun inculpat.
Din noiembrie 2020, într-un an, au ars patru secții ATI în care erau îngrijiți pacienții cu COVID.
Costi Rădoi, supraviețuitor Colectiv, tehnician la trupa 9.7 Richter și IT Security în timpul normal de lucru
A suferit arsuri de gradul III și a fost internat peste două săptamani în România.
Este cel care a reclamat că spitalul în care a fost internat nu a avut încă de la început pansamente pentru a-i trata pe răniţi, dar şi că după externare, kit-ul medical oferit a conţinut mai multe produse inutile bolnavilor.
M-am uitat la ce am vorbit acum un an și spuneai: „Cei care au fost în Colectiv sunt deja sătui. Încă din al 2-lea an de Colectiv. Atunci s-a divizat societatea: pe de o parte cei care spuneau „Ce mai vor ăștia de la Colectiv, de ce mai vor bani?”. Aceleași întrebări și azi. Sunt oameni care nu înțeleg de ce statul trebuie să plătească despăgubiri, în condițiile în care niște funcționari ai statului fac pușcărie.
Costi Rădoi: Egoiști. Pentru că ei stiu clar că orice sumă dată din bugetul de stat este formată din taxele tuturor. Și din banii lor, și din banii mei. Până aici au dreptate. Partea unde nu a dreptate este că atunci când unii oameni au facut un act de corupție, ei nu îl puteau face atât timp cât nu aveau umbrela statului.
Dacă aș merge să îl iau la întrebări un proprietar de business de care nu are stingătoare, mă dă pe ușă afară, dar dacă am legitimatie de la stat, nu.
Problema nu e ca statul dă bani, ci că nu îi va recupera de la vinovați.
Nu vreau sa mai aud vorba: „Haide, domnule, că a semnat ca primarul”. El are niște subordonați care trebuie să verifice că toate lucrurile sunt legale.
Atunci când a semnat ca primarul, știa foarte bine ce semnează.
Am tot citit în ultimele săptămâni despre tragedia din 2003 din Statele Unite, de la concertul Great White. Până la un punct lucrurile sunt comune: în ceea ce privește incediul, circumstanțele în care a pornit focul.
Costi Rădoi: Da, dar ei au avut mai multe victime.
Da, au avut în jur de 100 de oameni care au murit în acel incendiu. Dar ce m-a impresionat este faptul că unul dintre cei găsiți vinovați în acea tragedie, managerul de turneu al trupei, a ieșit public și și-a făcut mea culpa, a cerut scuze victimelor, răniților și familiilor și a spus că nu se va ierta niciodată.
În cazul nostru, în afară de parerile de rău publice ale unui proprietar de la Colectiv, a mai ieșit cineva să-și facă mea culpa public, ai idee?
Costi Rădoi: Nu stiu. Dar da, principial ar fi fost necesar. Problema e că dacă îți faci mea culpa public, dar nu faci nimic fără să se schimbe lucrurile, totul este în vânt.
Căința trebuie sa fie urmată de o acțiune.
Am văzut atea guverne care au venit după: câte spitale de arși s-au construit? Câte spitale, în general, s-au construit? Câte cluburi sunt conforme cu autorizarea ISU? Acum au dreptul să afișeze o hârtie în care să scrie că funcționează pe proprie răspundere, neavând autorizație ISU.
Eu încă nu am ințeles dacă propria raspundere este a celui care intră sau a celui care deține societatea. Nu am facut decât să vopsim rahatul într-o altă culoare.
Realitatea din spate este ca dacă va izbucni un incendiu într-un astfel de loc, statul nu va mai putea fi tras la răspundere.
-------‐----------
Curtea de Apel București a dispus ca o parte dintre cei condamnați să plătească despăgubiri de zeci de milioane de euro către familiile victimelor și către supraviețuitorii din Colectiv, însă valoarea acestora a fost redusă, comparativ cu suma stabilită de către instanța de fond. Primarul Cristian Popescu Piedone a fost scutit însă de plata despăgubirilor, deși prima instanța hotărâse să plătească și el daune, în solidar cu ceilalți inculpați. Piedone a primit şi o reducere la jumătate a pedepsei.
Cine trebuie să plătească despăgubiri în solidar, conform deciziei instanței:
- George Alin Anastasescu - patron al clubului Colectiv
- Costin Mincu - patron al Clubului Colectiv
- Paul Gancea - patron al Clubului Colectiv
- SC Colectiv Club SRL
- pirotehniștii Viorel Zaharia și Marian Moise
- firma de artificii SC Golden Ideas Fireworks Artists SRL
- Primăria Sector 4 şi Inspectoratul Pentru Situatii de Urgență București-Ilfov
