„Problemele de sănătate care l-au forțat pe John să-și pună capăt carierei epice de turnee au dus în sfârșit la pace pentru unul dintre cei mai mari războinici din lume”, se spune într-un comunicat publicat pe pagina sa de Instagram și preluat de BBC.
La 30 de ani, Mayall s-a mutat la Londra din nordul Angliei, în 1963. Simțind revoluția plutind în aer, a renunțat la profesia sa de grafician pentru a îmbrățișa o carieră în blues, stilul muzical născut în America, condierat la acea vreme o noutate în Anglia.
Mayall, care avea porecla „nașul blues-ului britanic”, a fost creditat cu renaștea blues-ului în rândul muzicienilor albi din Anglia. El declara pentru The Guardian în 2014 că „la vremea aceea, scena din America era segregată rasial” – dar în Europa și Anglia „blues-ul negru a început să fie auzit de un public care nu-l asculta în America”.
După albumul din 1966 cu chitaristul Eric Clapton, The Bluesbreakers a fost considerată de criticii muzicali drept una dintre cele mai influente trupe de blues din lume.
Grupul a devenit, de asemenea, un magnet de talente, incluzându-i aici pe cei care s-au perindat: Peter Green, John McVie și Mick Fleetwood de la Fleetwood Mac, Mick Taylor de la Rolling Stones, Harvey Mandel și Larry Taylor de la Canned Heat sau Jon Mark și John Almond, care au format trupa Mark-Almond.
John Mayall s-a mutat la Los Angeles în 1969 și a continuat să aibă trupe, să lanseze zeci de albume și să facă turnee în SUA și Europa, conform biografiei sale de pe Rock and Roll Hall of Fame. A înregistrat o serie de albume de referință în anii 60, inclusiv „Crusade”, „A Hard Road” și „Blues From Laurel Canyon”. Alte zeci au urmat în anii 70 și până la cel mai recent, „The Sun Is Shining Down”, în 2022.
Foto: Getty.
