Rock FM

Alexandru nu numai că nu a fost transferat în străinătate, dar tatăl său spune că avea în corp cinci infecții nosocomiale la momentul decesului. 27 de tineri au murit în noaptea incendiului, iar restul victimelor, în următoarele câteva luni, ani, în spitale din România și din străinătate, numărul lor ridicându-se la 66. Sute de alți tineri au rămas mutilați, cu răni pe viață și permanent dependenți de tratamente.

Alexandru Iancu

Se fac 9 ani de la Colectiv, iar în ultimul an, de când nu am mai vorbit, s-au întâmplat mai multe lucruri. Le luăm pe rând, cu cel mai recent: Condamnările din dosarul Colectiv au adus pentru victime despăgubiri, iar acestea au fost încasate prin avocați și executori. Aceștia au cerut și obținut de la ISU, conform legii, un comision, evident, maxim, însă ISU s-a dus în justiție și a obținut o reducere a valorii comisioanelor cerute de avocați și executori, iar acum diferențele trebuie returnate.

Cum au ajuns victimele și familiile acestora să plătească aceste diferențe?

Eugen Iancu: Probabil ca s-a ales calea cea mai simplă. ISU a ales să se îndrepte împortiva victemelor sau aparținătorilor acestora, în loc să se îndrepte împotriva celor cu care au negociat plătile. Niciuna dintre victime nu a facut parte din acest proces, proces de comisionare a executorilor. Noi, victimele Colectiv am avut semnat un contract cu avocații, prin care acestia ne reprezentau în tot ce înseamna proces, până la încheierea procedurilor. Faptul că după încheierea procesului încasarea sumelor le-au facut avocații, personal sau prin intermediul unui executor, nu a avut legatura cu noi. Executorii au formulat documente, au cerut bani ISU și Primăriei Sector 4, care a fost condamnată în proces, Guvernul României a hotărât ca plata să se facă prin ISU, deci au scos din cauză Primaria Sector 4, iar în momentul în care Guvernul României a dat liber ISU să facă plățile, s-au facut plățile. Mai departe, că sumele astea au fost încasate contra unor comisioane - sume care au devenit uriașe, nu cred ca mai este problema noastră.

Am înțeles de la juriști ai ISU că sumele sunt de ordinul milioanelor de euro. Sunt uriașe și in baza acestui fapt, ISU s-a îndreptat in justiție, dar executorii au cerut maximul procentului posibil.

Executorii trebuie să dea înapoi zeci de mii de lei pentru fiecare dosar - și au fost în jur de 340 de dosare - cam 90 la sută din sumele încasate, iar la banii ăștia se adaugă, conform legii, ceaa ce cere ISU, penalizările.

Totuși, cum au ajuns aceste penalizari în curtea dvs?

Eugen Iancu: Nu știu, nu-mi dau seama, nu am nicio legătură. În momentul acesta ne este afectată suma care ne revenea drept despăgubire, prin decizie finală. Sunt convins că ISU și-a dat seama că noi vom plăti.

Care e soluția, să-i dați în judecată?

Eugen Iancu: Ar trebui sa ia banii de la noi, după care să ne îndreptăm în instanță împotriva executorilor pentru a recupera paguba.

Dar nu este vorba despre bani. Eu va dau exemplul meu: aceștia sunt bani care trebuie donați, asa cum îmi spunea și fiul meu (n.r. celelalt fiu, fratele lui Alexandru).

Este o bătaie de joc. Procesul meu este pe 31 octombrie, la o zi după ce se fac nouă ani de la Colectiv, iar decizia mea este că, dacă statul român consideră că așa e moral, că cei condamnați penali de uciderea celor 66 de tineri să încheie procesul printr-o condamnare cu executare silită, eu accept acest lucru. Așa să fie! Decizia mea este clară, vreau să fiu executat de această justiție din România.

Tot în ultimul an am aflat și decizia Parchetului General în dosarul Colectiv 2, cel care a vizat cercetarea condițiilor în care au avut loc procedurile instituționale și medicale, inclusiv cele referitoare la transferul răniților. Dosarul a fost clasat pentru că faptele „nu sunt prevăzute de legea penală”. Ce părere aveți de acest lucru, dvs., al cărui fiu nu a beneficiat de transfer în străinătate și despre care spuneați că avea în corp 5 infecții nosocomiale la momentul decesului?

Eugen Iancu: Eu am vrut sa aflu de ce a murit copilul meu - care nu a avut arsuri foarte grave - iar procurorii Parchetului General mi-au refuzat dreptul la justitie, aș fi vrut să aflu cine este vinovat de uciderea copilului meu. Nu de rănirea copilului meu, pentru că a fost rănit într-un accident, ci de omorârea copilului meu, care nu avea arsuri grave, dar a murit în urma lipsei condițiilor din spital, având dreptul la un tratament într-un spital european, ca de asta suntem în UE.

Le-am indicat procurorilor că în 48 de ore, statele UE au trimis oferta de paturi disponibile, iar răspunsul conducerii Ministerului Sănătății a fost că "mulțumim, ne descurcăm".

Aceste documenete există, eu am văzut un astfel de document, mi-a fost prezentat de conducerea unui spital european.

Cu aceste două vești legate de Colectiv în ultimul an și la 9 ani de la eveniment, simțiți că s-a făcut dreptate pentru fiul dvs și pentru celelalte vicitime sau supraviețuitori?

Eugen Iancu: Foarte greu (suspină). Și asta ma enervează foarte mult, că dacă după atâția ani ne-am împăcat cu moartea copiilor noștri, iată, Justitia își bate joc de noi.

Vedem că nu s-a facut nicio dreptate. În primul dosar Colectiv, doar un primar de sector arestat și eliberat și un pompier-femeie care e liberă in Moldova și, deși e condamnată, n-o caută nicimeni s-o aresteze și s-o aducă înapoi.

Cumva, statul român atât și-a dorit: să ne dea niște bani, să ne închidă gura. Dar asta nu este justiție! Asta ne arata halul în care este justiția în România.

Sunt dezamăgit. Nu mi-am imaginat că după o astfel de tragedie nu am învățat nimic, nu am schimbat nimic și nu am construit nimic.